Pentru Titești, ziua de 1 Decembrie are o simbolistică aparte. Timp de doi ani, comuna a fost ruptă pe jumătate
Primarul Cătălin Daneș a încărcat în platformă două proiecte cu fonduri europene, așteptând acum să fie aprobate pentru finanțare:
Este vorba de unul în valoare de 15.000 de euro pentru dotare cu mobilier medical la dispensar și un al doilea proiect în vloare de 35.000 de euro și care implică modernizarea sediului de asistență socială (vechea primărie). Înseamnă igienizare, grup sanitar, pompe de căldură, ponouri fotovoltaice.
Totodată se pregătesc și lucrările de modernizare a trei drumuri vitale pentru comuna Titești, drumuri care asigură legăturile dintre sate: strada Căminului, din satul Bratovești, punct Dealul Popii; Strada Școlii, sat Cucoiu și strada La Troiță din Titești. Așadar în fiecare sat, câte o stradă intră în reabilitare.
Localitatea se pregătește acum pentru a sărbători Ziua Națională a Românie, o zi care pentru cei din Titești are o însemnătate aparte.
Și nu în ultimul rând, ziua de 1 Decembrie pentru Titești are o poveste a istoriei. În 1916, după respingerea armatei Române, Imperiul Austro-Ungar și-a întins granițe mai sud decât fuseseră inițial, înglobând și o parte din comuna Titești, comună locuită doar de români.
Așadar, graniţa Imperiului Austro-Ungar se mutase până în inima Ţării Loviştei: Titeştiul era împărţit în două, prin linia de movile care începea de la Posada, Gura-Plaiului, Centrul satului, până în linia Oltului.
Harta* este din Atlasul „Pământului românesc de-a lungul vremilor” de N.P. Comnenul, 1920: România la Tratatul de la Buftea/ București (albastru); la vest de linia roșie, zona ocupată de Puterile Centrale.
„Nemţii scoteau cu forţa locuitorii din zonă să desţelenească şi să însămânţeze pentru ocupanţi izlazul din Dealul Mlăcii cu in, cartofi, fasole etc. (imaginile din zonă cu animale şi cimitirul nerenovat sunt din urmă cu 10 ani – 8 iulie 2008; celelalte sunt din 10 august 2018).
(…)
„Puţin mai jos de locul unde se ţine bâlciul anual, spre apus, peste şoseaua judeţeană (…) îşi găsesc odihna ostaşi români şi germani, adunaţi de pe câmpul de luptă ce se întinsese pe toate plaiurile Boişoarei şi Titeştiului, de către cetăţenii acestor locuri, dar mai ales de „popa” Bascoveanu – un dezertor iertat de pedeapsa capitală de către Regina Maria, dându-i-se sarcina de a aduna morţii.”
„…Satele fiind părăsite de localnici, fiind în refugiere, gospodăriile rămânând pustii şi câinii fără stăpâni, mâncau soldaţii morţi, presăraţi pe câmpul de luptă. Locuitorii reîntorşi la vetrele lor a trebuit să omoare câinii înrăiţi până la sălbăticie, care atacau oamenii asemănător fiarelor sălbatice flămânde”.
„Oamenii satelor erau schingiuiţi, omorâţi fără milă de duşmani. În luna octombrie 1916, în prima zi a invaziei inamice în satul Bratoveşti, locuitorul Tudor Sandu Şerban, tată a 5 copii, este împuşcat de o patrulă germană. El a luat un copil al său de mână, din cei 5 pe care îi avea şi, voind să fugă, a fost somat de patrulă să stea … Neînţelegând somaţia nemţilor, iar, pe de altă parte, fiind şi surd, şi-a văzut de drum. Soldaţii au tras focuri după el, omorându-l pe loc, pe copil l-au rănit la o mână şi a rămas infirm. Mărturiile se pot înmulţi”.
