Pentru Kogayon: Dezvoltarea turismului şi ecologia sunt complementare, vezi Insula Marguerita de la Cannes

Ecologia şi turismul nu se exclud, niciuna nu o boicotează pe cealaltă. Şi nu mă refer la turismul sălbatic, de care oengeul Kogayon se prevalează, ci mă refer la un turism de calitate, cu mijloace moderne, care să imprime eleganţă şi bun gust şi care să nu prejudicieze natura şi să aducă şi bunăstare comunităţilor.

Hai să vorbim despre Insula Marguerita. O insulă patrimoniu, aflată în golful Cannes, chiar la nicio milă distanţă de celebrul oraş al filmului, de pe Riviera.

Aşadar la doar 20 de minute distanţă de tarm, linistita Insula Sf Marguerita pare foarte departe de aglomeratia nebuna. Are doar 3.25 km lăţime si enigmaticul Om cu Masca de Fier a fost incarcerat in fortul de aici in timpul secolului al 17-lea. Imortalizat in romanul lui Alexandre Dumas, Le Vicomte de Bragelonne (Vicontele de Bragelonne), identitatea omului mascat (sau femeie?) ramane un mister.

În fine fortul se poate vizita cu taxă de intrare, însă  nu asta e atracția principală, ci insula în sine. Un țărm stâncos pe care este o plăcere să faci plajă, eventual la umbra unui chiparos. Insula este foarte populară, iar asta face dificilă găsirea unui loc mai retras. De acolo ai priveliștea a zeci de iahturi care staționează la 10 de metri de voi. Nu există se spune nicăieri, niciodată, așa o aglomerație de bărcuțe, vaporașe, iahturi – de toate mărimile, cu sau fără vele.

Dar ce este de subliniat aici şi asta ar trebui să ştie reprezentanţii a tot felul de oengeuri care merg până la fanatism în ceea ce priveşte turismul.

Insula este 2/3 arie protejată, adică sit Natura 2000. Vorbim de o pădure de pini şi chiparoşi, dafini, etc de un lac superb, de alei şi poteci sălbtice, de locuri de picnic. Numai că nimeni nu spune că spre insulă ar trebui să mergi cu barca cu vâsle să nu deranjezi păsăretul. Mai mult, 1/3 din insulă are plajă, fortul şi câteva restaurante pescăreşti. Aici vin iahturi, vaporaşe de craozieră şi să nu uităm, vorbim de turismul de la Cannes, nu de turiştii de la Vâlcea. Organizaţiile ecologice doar supraveghează şi monitorizează că zona să rămână sub steag albastru, adică asta înseamă impecabil în limba ecologiei, curăţenie şi estetică.  Aleile prin pădure, jumătate sunt asfaltate, jumătate sunt amenajate cu griblură. Zonele eco sunt împrejmuite dar pot fi vizitate de turişti.

La fel este şi arhipeleagul Frioul din Marsilia unde avem trei insule, din care una este celebra If, a lui Monte Cristo. Sunt arii protejate, dar asta nu a împiedicat pe cineva ca pe cea mai mare insulă Frioul, să existe un sat de vacanţă, un port pentru yahturi, cafenele, restaurante etc.

Aşadar, concluzia este că oengeurile eco au rolul de a încuraja turismul, mai ales când aduce venituri considerabile comunităţii şi de a supraveghea dacă se respectă natura. Şi nu de a bloca construcţia unor pensiuni, complexe turistice sau amenajarea unor drumuri care să faciliteze accesul.

Adică, metaforic vorbind,  oengeurile din Occident nu interzic autostrăzile care trec prin zone verzi, ci au venit cu ecoductele pentru animale. Asta înseamnă că ecologia şi turismul sunt complementare, la noi, din păcate, ecologia este prost înţeleasă, mergându-se până la un fanatism care cere un turism exclusivist, cu bâta în mână, cortul în spate şi dacă se poate cu salată de păpădie ca meniu culinar.

Mai mult, pentru cine a ieşit din ţară a remarcat probabil că cele mai multe cafenele şi bistrouri sunt chiar pe lângă marile catedrale ale apusului. Unele chiar gard în gard cu acestea. Şi cu asta e suficient.

Mâine ăia de la Kogayon or să scrie că sunt prost înţeleşi, că de fapt ei nu ştiu ce vor, nu ştiu ce apără, ei vor de fapt turism dar nu unul cu manele şi pipiţe. Asta depinde de ei să nu vină cocalari şi piţipoance, dar nu însemnă că trebuie să îngrădeşti accesul facil către aceste zone, de frica lui Adi Copilul Minune şi Salam.

Se pot impune reguli care să ajute dezvoltarea durabilă şi economică a acestor zone. Pentru că atitudinea îi ţine departe pe cocalari şi piţipoance, și nu barierele!

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *