Pensiile speciale se pot acorda numai dacă se naşte cineva cu 3 perechi de c**ie

O ţară democratică nu are speciali. Nu are categoii VIP, nu are girofaruri, nu are separee, nu are locuri amenajate special pentru demnitari. Nu există voievozi, nu există marchizi ai statului, baroni de ţinut, judeţ, oraş sau comună.

Nu există diferenţe între parlament şi restul lumii. Nu există garduri înalte care separă instituţiile publice de societate. Deputaţii şi ministrii nu merg cu maşini cu geamuri fumurii, nu există regim de prioritate decât pentru salvări şi pompieri. Politicienii dacă vor să meargă la clasa I îşi plătesc singuri biletul.

Demnitarii nu primesc locuri moca la teatru sau la concerte sau la meciuri. Nu mânâncă în dos, pe ascuns, să nu le pută mulţimea, norodul.

O ţară democrată nu are pensii speciale, nu are favoruri speciale, nu există unii mai viteji decât alţii, nu există privilegii, pentru că nicio meserie nu se compară cu alta. Munca este egală.

Singurele categorii privilegiate dacă le putem numi aşa sunt doar cele defavorizate, minorităţile etnice, cei cu diazbilităţi, vârstnicii şi copiii. În rest nimeni nu este mai presus de nimeni. Nu există aroganţe de genul “Eu am fost ambasador şi tu ai fost sudor, deci merit o pensie mai mare, una specială”. Ambasadorul a avut categoric un salariu mai mare şi pensia derivă de aici. Toate meseriile sunt utile în societate, mai puţin cea de sinecurist, deoarece câinii nu prea mânâncă frunze.

Un stat european asta înseamnă. Un stat în care toţi suntem egali, nu avem zmei şi muritori, nu există diferenţieri, nu s-a născut nimeni cu 2 perechi de c***e şi unii fără. Iar a fi demnitar nu înseamnă un privilegiu ci o obligaţie, o pierdere a autonomiei şi a vieţii private.

Când vom ajunge să gândim în cheia asta, România este cu adevărat un stat european.

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *