Paştele de pe Facebook, un fel de fotbal minut cu minut

Ouă roşii, verzi, galbene, pasca, prăjiturile, cozonacul, mutre. Fericite, lumânări Toate sunt pe facebook. Sunt curios ce fac sau cum fac gospodinele?

Scot ouălele din oală, le pun pe farfurie, apoi imediat iau telefonul, ţac o poză şi apoi o postează. La fel se repetă şi cu pasca şi cu prăjiturile, cozonacii. Şi după se comentează. „Cum ţi-au ieşit Cici? Mimi, pe alea galbene cum le-ai făcut? Vai tu, fată, mie maioneza mi s-a tăiat! Cum, ce ai pus, scorţişoară?”

Facebook-ul îţi aduce Paştele prietenilor în casa ta. Astfel poţi urmări live tot ce face prietena ta de la Bârlad, Maria Aioanei, cum sparge ouălele, cum freacă făina, apoi îţi dă şi un pupic înainte de poale-n brâu. Mioara de la Craiova nu se lasă nici ea mai prejos, mielul fript cu praz prăjit, tanti Aglaia de la Bucureşti are şi ea reţeta ei de făcut prăjitura cu caramel. Nu mai spun de Ildiko de la Satu Mare…sau de o anume Viorica Păunescu de la Vâlcea.

Viaţa este un paradis de Paşte…pe facebook. Plus că apare toptanul de poze cu iepuraşi, lumini, lumânări, lumânerele şi Iisuşi. Se dau share-uri în prostie, fiecare scrie şi el ceva acolo că e la modă

Ar fi frumos dacă nu ar fi o imensă ipocrizie şi un mare fals, în tot acest cub proiectat virtual. Tehnologia a reuşit cel mai mare experiment, a golit de viaţă, de trăire de emoţie lumea. A aruncat intimitatea la coş şi ne-a fîăcut nişte Trumani Show pe Facebook.

Am ajuns la capitolul să vorbesc cu cineva despre o anumită persoană. O prietenă bună cu care deseori am servit o cafea. „O cunosc pe tipă!” Am rămas uimit. Ştiam că nu face parte din grupul real de prieteni. „Nu are maşina aia roşie şi nu lucrează colo?”. Ba da. „O ştiu de pe Facebook”. Da, nu făcea parte din grupul real dar din cel virtual, evident. Nu ştim tot, cred că şi când şi cum şi cu cine facem amor. Şi când ne sărutăm. Am urmărit câteva luni o anumită persoană şi am început să râd, de cinci luni e mereu îndrăgostită, dar la două luni apărea alt tip alături de ea în poză. Iar o doctoriţă din Galaţi îşi postase o poză ceva mai sexy, iar în oglindă să vedea prietenul în chiloţi cum o poza.

Totul este la comun pe Facebook, Paştele, Crăciunul, viaţa, iubirile, reţetele de prăjituri, poze cu copii, sinuciderile. Parcă nici nu mai vrem să ne vedem în oraş. Ne ajunge să stăm la taifas pe facebook.

În orice caz, un singur lucru e cert, în timp ce gosppdinele din România îşi pozează ouălele multicolore şi le postează pe Facebook, un oarecare ins cu barbă ţi plete, în seara asta, a fost răstignit. Dar cum spuneam şi ieri, asta nu mai contează. Cozonacul cu stafide şi felicitările de pe Facebook sunt de fapt cartonul care acoperă o viaţă, o emoţie care nu mai e, ele sunt totemuri pascale.

Paştele este o sărbătoare normală, una din cele două sărbători mari de peste an, zile în care dincolo de dialogul interior, sunt zile libere în care trebuie să comunicăm real, să ieşim din calculator şi să realizăm un lucru, faptul că a venit primăvara, iar corcoduşii şi cireşii care sunt în floare în real şi nu în virtual, au mai multă emoţie decât miile de felicitări distribuite pe facebook în aceste zile.

Stau cu groază cu telefonul în mână. Am 1000 de numere de telefon în agendă. Îmi dau seama ce urnează în aceste zile….

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *