Parc balnear unic în Ocnele Mari

Ocnele Mari, cel mai vechi oraş din Vâlcea, contemporan cu Tomisul grecesc, va deveni din nou, în cel mai scurt timp, staţiune de nivel naţional. Are toate premisele de a arăta forţa acestui argument, al micului orăşel al dacilor buri, rudele est-europene ale celţilor.

Ocnele Mari, frumosul sit al Vâlcii, întocmai unui hamac al vieţii, se reazemă de Dealurile Râmnicului, într-o parte, şi de cele ale Buneştilor, de cealaltă parte, sau, precum un crater deschis de cer spre măruntaiele pământului, ocnele se cufundă între culmile Ţeicii, Slătioarelor, Budei.

Este un con sau inel al timpului, care vine din abisurile Mării Getice şi aduce azi, spre noi, povestea fascinantă de pe vremea când pământul s-a scurs sub glaciaţiune, s-a încălzit după potop, punând la dospit sare sfântă şi râvnită de imperii.

Azi, Ocnele Mari înseamnă un colţ de cer şi de pământ la un loc, cu trovanţi, cu oraşe subterane, cu suliţe romane, cu cetăţi dacice, cu muschete medievale, cu poeziile lui Militaru, cu osânda lui Ţuţea, cu asaltul nazist din anii ’40, cu linia ferată uitată a timpului vechi. Acesta este Ocnele Mari.

Oraşul numără azi nu mai puţin de 50 de pensiuni, a recuperat două ştranduri cu apă sărată, are evantaie terestre şi biserici domneşti, are viitor.

Acesta este lucrul demn de menţionat.

Pe un areal de 11.000 de metri pătraţi, în jurul unui lac cu apă dulce, printre puţinele din Ocne, se va construi unul din cele mai mari parcuri de distracţie din România.

Acesta va avea un lac propice pentru ambarcaţiuni, cu debarcader cu margini cu ornamente florale, un parc cu arbori, mulţi dintre ei centenari, cu un adventure park, cu locuri de joacă, cu o zonă pentru şahişti. Un parc de poveste, parc balnear, minunea de la Vâlcea.

Era timpul ca Ocnele Mari să revină la statutul de oraş de excelenţă pe care îl avusese încă din antichitate.

A fost cetatea dacilor buri, un pic mai rebeli decât dacii lui Decebal de din sus de Carpaţi. Pentru că dacii buri aveau sarea şi ştiau să facă negoţ. Apoi a fost locul unde romanii beau vin, dansau când luau „leafa” şi jucau tot felul de alte jocuri, aşa cum fac minerii. O lume pestriţă a Buridavei, cu unii cu bani, cu mineri, cu pleavă, cu fete libere de prejudecăţi, o lume veche de când lumea şi apoi a Ocnelor. Pentru că da, despre Ocne e vorba, cel mai vechi oraş de prin judeţ, care a cunoscut istoria mai bine decât ne-o predau nouă ochelariştii cu catalog.

Ocnele au fost, pe rând, oraş minier antic, oraş minier roman, loc de osândă în Evul Mediu, loc de răzmeriţe ale ocnaşilor, terminate cu gloanţe de muschetă. Loc unde vremelnicii domnitori au ridicat biserici, printre care şi Radu de la Afumaţi.

Mihai IONESCU