Paradisul are un nume şi este la Vâlcea: Comoara lui Ionuţ din inima Munţilor Căpăţânii

Şi, după ce părăseşti Mănăstirea Pahomie – probabil printre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din România, alegi cel mai greu drum de munte, o cărare pentru iniţiaţi, un drum pentru cei aleşi, pentru cei care intră în comuniune cu Muntele, care vorbesc cu spiritul străbunilor, pentru cei care vor să audă de aproape şamanii Căpăţânilor.

Drumul merge paralel cu râul Cheia, numele enigmatic având probabil chiar acest sens, de a deschide, de a descifra tainele acestui masiv al Stâncoşilor Vâlcii.

La un moment dat, apare cărarea Brâna Caprei. Traseul spectaculos, pentru cei iniţiaţi, pentru montaniarzi, traseu pe care l-am făcut în liceu, este traseul care te duce lângă scara spre rai, scara din cascade, Cheile Cheii, cel mai fascinant canion al Munţilor Vâlcii. Sunt zeci de peşteri aici, multe interzise privitorului, deşi unice în ceea ce priveşte formele singulare de formaţiuni geologice sau ecosistemul.

Dacă nu alegi acest traseu, ai varianta drumului forestier, care începe să urce în serpentine, printre zemuri, brazi, paltini şi fagi, kilometri de şerpuiri, până când ajungi la baza peretului alb, care, atunci când primeşte soarele, primeşte lumină. Buila – Vânturariţa primeşte lumină de la soare ca orice altă planetă a sistemului solar. Este un templu.

Aici, în muchia peretelui, apare tunelul. Un tunel militar, construit acum vreo 40 de ani, o săgeată care a străpuns Munţii pentru a trece dincolo, în Ţara Poveştilor, în basmul Builei-Vânturariţei. O căldare uriaşă, un clopot, înconjurat de Stogu, de Stogşoare, un abis care se duce până jos, în craterul universului întăi construit.,

Drumul coboară spre acest adânc. Într-un vortex împietrit. Până jos, unde apare din nou râul Cheii. Acolo, pe platoul deschis, printre păduri, drumul te duce în cântul şamanilor, la Casa lui Ionut.

O cabană unică în România. O combinaţie de România Astrală. Cu poveşti şi legende, cu ie şi paturile bunicii, cu chitări şi folk.

Aici, Ionuț Dumbrăvescu a recreat Cuzco al Vâlcii, este capitala incaşilor din Buila Vânturariţa. Un vechi canton silvic a fost transformat în cea mai frumoasă poveste a muntelui de România. o poiană cu mese şi pietre, o ţară feerică, ascunsă de zidurile cetăţii, unde, pe metereze, caprele negre păzesc comoara Cheii.

Aici vine lumea care e atinsă precum în celebra peliculă “Întâlnirea de gradul III”, în căutarea spiritelor şamanilor. Este o combinaţie de culoare, de lemn, de poveste de iarnă, de Crăciunul Bunicii, de Vama Veche, de bere şi de muzică. Este locul geometric al României perfecte.

Dincolo de poarta cu bocanci de munte, la începutul cascadelor Cheii, stau îngerii noaptea şi se joacă cu stelele, aici animalele vorbesc şi oamenii ascultă. Aici brazii cântă şi apele dansează. Aici este o comoară pe care Vâlcea o ţine ca pe o perlă sau ca pe o mirodenie ascunsă de viermii mari din Dune.

Aici e România frumoasă, cu solia ei, Vâlcea. Mostra, raza ruptă din Paradis. Vă invităm aici, la marginea de interior a lumii… Cabana Cheia.

Liviu POPESCU

One comment

  • Cosmin

    Si uite-asa devine mai cunoscut locul si pe cale de consecinta mai vizitat de fel si fel de oameni care nu stiu ce e natura, dar deh … victima propriului succes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *