Palatul Universităţii din Bucureşti

Palatul Universităţii, situat în perimetrul marcat de Bulevardul Regina Elisabeta şi străzile Academiei, Edgar Quinet, Nicolae Bălcescu, în piaţa ce îi poartă numele, găzduieşte cea mai veche instituţie de învăţământ superior din România. Facultăţile din cadrul Universităţii Bucureşti care îşi desfăşoară activitatea în Palatul Universităţii sunt cea de Geografie, de Matematică şi Informatică, de Litere, de Limbi şi Literaturi Străine, precum şi cea de Istorie.
Considerat monument arhitectonic, Palatul Universităţii a fost construit după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Data la care au început lucrările, 10 octombrie 1857, a rămas în istorie prin medalia ce se poate admira în colecţia numismatică a Academiei Române.
Datorită lipsurilor financiare, clădirea a fost inaugurată oficial de abia peste 12 ani, la 14 decembrie 1869. La data înfiinţării, Universitatea din Bucureşti reunea, într-un singur corp, facultăţile de Drept, Ştiinţe şi Litere, şi Filosofie, găzduind, totodată, şi alte instituţii de învăţământ: Senatul Universităţii, Academia Română, Biblioteca Centrală, Şcoala de Arte Frumoase, Pinacoteca, Muzeul de Antichităţi şi de Istorie Naturală. În timp, odată cu creşterea numărului de studenţi, spaţiul a devenit insuficient pentru a putea adăposti toate instituţiile, motiv pentru care palatul revine la menirea iniţială, sediul facultăţilor universităţii.
Ansamblul construcţiei, conceput în stil neoclasic şi având şase etaje, era format dintr-un corp central, dominant, şi două corpuri laterale de o parte şi de alta, unite între ele prin corpuri de legătură mai joase. În partea centrală se înălţau şase coloane masive în stil ionic, unite în partea de sus printr-o lată arhitravă susţinând coronamentul triunghiular, împodobit cu sculpturi alegorice, înfăţişând zeiţa înţelepciunii, Minerva, încununând o figură cu o liră în mână reprezentând poezia, în timp ce la dreapta şi la stânga zeiţei se aflau nuduri drapate care simbolizau ştiinţele şi artele. Colţurile construcţiei sunt realizate din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole.
Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate între 1912-1926, după planurile arhitectului N. Ghica-Budeşti (1869-1943). Ele adăpostesc astăzi Facultăţile de Matematică, Geologie-Geografie şi Chimie.
La decorarea faţadelor acestui monument de arhitectură a lucrat şi sculptorul Alexandru Storck, care realizase în 1862 basorelieful de pe frontonul central. În timpul bombardamentelor aeriene din 1944, corpul central şi opera sculptorului Storck au fost distruse. Ulterior, Universitatea şi-a recăpătat integritatea ştirbită în anii războiului, corpul său central fiind reconstruit în stil asemănător restului clădirii.
În faţa Palatului Universităţii au fost amplasate patru monumente: Ion Heliade Rădulescu (sculptată în marmură de Carrara în 1879 de italianul Ettore Ferrari), Mihai Viteazul (ridicată în 1876 de sculptorul Carrier Belleuse şi amplasată pe locul unde s-a aflat altarul mănăstirii Sf. Sava), Gheorghe Lazăr (ridicată în 1885 de sculptorul Ion Georgescu) şi Spiru Haret (sculptată în 1935 de Ion Jalea). AGERPRES

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *