Bălţi care dispar, cetăţi fantomă, călăreţi care se aud, dar care nu se văd, morţi suspecte, oameni care au luat-o razna, arbori seculari, mirese fantomă, urmele uriaşilor… acestea sunt legendele uneia din pădurile din mijlocul judeţului Vâlcea. Cotoşmanu. Pădurea care deține cel mai mare număr de povești, multe descise chiar de Gala Galaction.
O pădure, care se întinde de la Popeşti până la Şirineasa, Roeşti şi Pesceana, a aprins, secole de-a rândul, imaginaţia oamenilor din zonă, lăsând să circule cele mai ”îndrăcite” poveşti ale codrului întunecat.
Totul a plecat de la cele două cetăţi dacice misterioase aflate exact la extremităţi de dealuri, la Cărămizi, undeva în mijloc de pădure. Se spune că cele două cetăţi erau impunătoare şi se aflau pe două dealuri, una pe drumul spre Roeşti, alta pe drumul spre Pesceana. Ambele au dispărut, au fost distruse în aceeaşi zi, iar luptătorii s-ar fi sinucis sau au murit otrăviţi (vezi legenda Masadei). Cea de la Cărămizi s-ar fi prăbușit odată cu dealul, de atunci, râpa care se vede se numește Râpa Cărămizi.
Şi, de atunci, locul este blestemat. Adică, de jur împrejurul celor două cetăţi, a crescut o pădure deasă, care a creat atâtea mituri! Cei care au venit să caute cetăţile sau au săpat după comori au descoperit fosile preistorice. Dar nu de animal, ci de uriaş – un fel de om preistoric, care era înalt de 3 metri şi care ar fi populat bazinul Olteniei cu zeci de mii de ani în urmă. Jidovii! Legendă însă.
Pădurea are bălţi care apar azi, iar a doua zi se mută în altă parte. Identice ca dimensiuni. Aici se află balta lui Dragu, balta lui Ieremia sau balta lui Cotoşman, cei trei haiduci care au trăit în aceste păduri. Dragu s-a călugărit, dar despre ceilalţi doi nu se ştie nimic. Cotoşman a dispărut în adâncurile pădurii şi nu a fost găsit. Cei care păzesc vitele noaptea, la staul, spun că se aude uneori galop de cal şi chiar împuşcături. Dar nu se vede nimic. Iar în amurg sau spre zori se aud râsete de femei. Ba chiar a fost, de multe ori, zărită o femeie cu cămaşă lungă, alergând prin ceaţă, prin pădure. Mireasa fantomă.
În orice caz, pădurea Cotoșmanului are un renume terifiant. Se spune că dacă nu ești atent, te poți rătăci și învârti în cerc de nenumărate ori. Pădurarii au multe povestiri despre cum au reușit să salveze în repetate rânduri, turiști rătăciți. Pentru că pentru un neavizat, toți copacii și toate bălțile par la fel.
Legendele însă au fost demontate. Galopul de cai este de fapt boncănitul cerbilor iar sunetele care par a fi împușcături sunt ale mașinilor care traversează pasul Cotoșmanu. În orice caz, pădurea a fost o sursă de inspirație pentru mulți autori, Gala Galaction este unul dintre scriitorii care a folosit acest codru în nuvelele sale.
Izvoarele care alimentau cetăţile dacilor au fost captate ulterior şi acum curg la Fântânile Reci, cum cobori Pasul Cotoşmanu. Aici este cea mai rece apă din Vâlcea, spun localnicii iar vara, când temperaturile sunt toride toate animalele, cele domestice dar şi cele sălbatice – căpriori, mistreţi, vulpi – vin aici pentru a se adăpa.
”Pădurea este una seculară. Legendele vin doar să-i dea un farmec. Dar sunt doar legende pentru turism. Este una dintre cele mai întinse păduri din zona asta a Vâlcii și care unește 4 comune. Normal că impactul turistic este binevenit și mai ales că pe aici, prin pădure, pe drumul național înregistrăm un trafic destul de mare”, spune primarul comunei Popești, Aurora Măgura,