Oteşanii Vâlcii sau Luncavăţul din solfegiul lui Ion Dumitrescu

Ca pe orice tărâm din Vâlcea, şi aici avem o poveste, una care are însă ramificaţii de departe; nu cumanice, cum se prezintă în alte părţi de judeţ, ci nordice. De fapt, este povestea unui râu pe care îl trecem destul de des, dar care ni se pare atât de banal, încât uităm că lumea are, la începuturi, o legendă. Legenda de la Oteşani începe cu un teuton.

Nu se ştie cum, dar un cavaler teuton a ajuns pe aceste meleaguri de mai jos de Horezu cu mult înainte de Evul Mediu, când, pe aici, încă se chinuiau valahii să formeze o ţară. Acest cavaler s-a aşezat pe o culme de deal, unde otesani1este actualul sat Cuceşti. Aceasta este legendă, legenda lui moş Dumitru, om care are doar patru clase şi 97 de ani pe muchie, dar care ştie, cu ochii închişi, să-ţi arate pe hartă Tasmania şi Marea Barieră de Corali. Moş Dumitru este mândru că l-a obligat pe primul primar comunist din comună să-şi mănânce carnetul de partid, atunci când a venit în inspecţie la el în curte să vadă dacă are cazan de ţuică. „L-am bătut bine, şi pe el, şi pe miliţian, care ajunse mare sculă aici, după ce păzise oile lu’ ăl bătrân. Mi-a fost frică, mai mult muierii, că mă saltă a doua zi, dar habar n-am de ce nu a făcut nimic. Chestia e că, de atunci, m-au lăsat în pace”.

Cavalerul teuton ridicase un castel mic acolo, sus, pe culme şi a fost primul care a reuşit să aducă apele din deal într-o captare. Dar ce e mai important este că el a pus numele râului. Vats. Se prea poate să fie din germană, de la Wasser. De atunci, a rămas numele apei Lunca Vatsului şi, ulterior, Luncavăţ. Nu se ştie nimic altceva despre cavalerul nordic. Dar a apărut aici, în această zonă, una din cele mai frumoase localităţi din marginea Depresiunii Horezului, comuna în care Luncavăţul se plimbă alături de drumul naţional într-un dans armonios, lăsând să apară prunii. Pentru că, de la Oteşani în jos, începe ţinutul prunului. Prunul care iubeşte şi umbra dealului împădurit, dar şi soarele de dimineaţă.  La Oteşani, ziua este traversată sonor de cântul cosaşilor, iar noaptea, de cel al greierilor. Pentru că, de la Luncavăţ în sus, de o margine şi de alta, printre tufele albe de coada-şoricelului, este un vacarm de cosaşi. Sus, în pădurile Oteşaniului, Otesani 2se întâmplă o mare minune. Aici, fagul şi stejarul se întâlnesc pentru predarea ştafetei. Fagul se opreşte din drumeţia lui pe potecile forestiere şi lasă ramurile gorunului să îi continue povestea spre sud.

E amiază caniculară pe marginea Luncavăţului la Oteşani, chiar şi râul, obosit de atâta căldură, vrea să se ascundă la umbră sub pietre, dar nu încape cu totul. Patru puşti se zbenguie în apă, cărând după ei o plasă cu peşte. Mrene mici şi cărăşei. Mai sunt câţiva peştişori care se zvârcolesc acolo. „Nisiparniţă”, spun ei. „Înţeapă la cap, te sfătuiesc să nu cumva să o atingi.”

Doar cosaşii şi câteva vite care rumegă la umbră, sub câţiva stejari seculari. Te îndepărtezi de râu şi urci înapoi pe drumul principal.

„E o comună liniştită, sunt multe de făcut. Aici nu a fost colectiv şi oamenii sunt foarte orgolioşi. Ştiu ce este aceea proprietate, îşi respectă şi tufa de iarbă, şi prunul din grădină, şi gorunul din pădure. Au acea dârzenie a locului. Mineritul a fost, o perioadă, o sursă de venituri. Acum ne străduim cu fondurile europene. Locul este frumos aici, suntem în margine de Horezu, zona are viitor şi avem oameni calificaţi în orice”, spune Mircea Oprişor, edilul din Oteşani.

Comuna a dat lumii un nume mare – Ion Dumitrescu. Filarmonica din Râmnicu Vâlcea îi poartă numele celebrului compozitor din Oteşani. Poate că Luncavăţul a fost inspiraţia marelui muzician român.

În domeniul compoziţiei, Ion Dumitrescu a avut o activitate impresionantă, abordând aproape toate genurile, de la muzica de teatru (“Hamlet”, “Noaptea Regilor” , “Regele Lear” – W. Shakespeare; “Vlaicu Vodă” – A. Davila; “Lucretia Borgia” – V. Hugo; “Madame Bovary” – G. Flaubert – Gaston Baty; “Astă seară se joacă fără piesă” -L. Pirandello; “Don Juan”, “Burghezul gentilom”, “Şcoala femeilor” – Molière; “Cezar şi Cleopatra” – G. B. Shaw; “Mincinosul” – C. Goldoni; “”Unchiaşul Sărăcilă ” – A. Macedonski; “Corsarul ” – M. Achard; “Ifigenia în Taurida” – Goethe; “Don Carlos” – F. Schiller; “Coana Chiriţa” – T. Muşatescu; “Luceafărul ” – M. Eminescu; “Oedip Rege” – Sofocle etc.); muzică simfonică (vor fi enumerate în ordinea în care au fost scrise): Suita nr. 1 pentru orchestră, Suita nr. 2 pentru orchestră, două piese penOtesani 4tru orchestră: cântec şi dans; Poem pentru violoncel şi orchestră, Suita nr. 3 pentru orchestră, Simfonia I în Fa major, Preludiu Simfonic, Concert pentru orchestra de coarde, Suita Simfonică “Muntele Retezat” (1956), Simfonietta în Re major.

Muzică de film: “Grădinile Capitalei” (1942 – regia Paul Călinescu), “Pădurea Îndrăgostiţilor” (1947 – regia Jean Mihail), “În sat la noi” (1953 – regia Victor Iliu), “Nepoţii gornistului” (1953 – regia Dinu Negreanu), “Brigada lui Ionuţ” (1954 – regia Jean Mihail), “Desfăşurarea” (1955 – regia Paul Călinescu), “Muntele Retezat” (1956 – regia Paul Călinescu).

Muzică de cameră: Sonata în La major pentru pian, Suita în stil vechi pentru violă şi pian, Sonatina pentru pian, Două piese pentru pian (Ursul, Căpriţa), Cvartet de coarde nr. 1 în Do major.

Muzică corală: “Mărăcinul” pentru cor mixt, “Cântece şi coruri”, “Cântece pentru pionieri şi şcolari”, Cântec de excursie”, “Cântece pentru copii” pentru voci egale.

Mihai IONESCU

loading...

One comment

  • Ariadna

    Sunt mândră ca am crescut pe aceste meleaguri care mi-ai înfrumusețat copilăria și adolescenta, facandu-ma să mă întorc ACASA cu bucurie și emoție în suflet și mândră ca bunicul meu este cel ce a construit primăria și a contribuit la restructurarea bisericii vechi de peste 300 de ani, luiandu-ma cu el din casă în casă pt strângerea de fonduri, ajungând astfel să îmi cunosc comună zi oamenii care locuiesc aici. :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *