Ocnele Mari – Capitala milenară a sării, din România, după ani, îşi reia blazonul de oraş balnear

3000 de ani, spun arheologii, are în spate, vatra acestui mic oraş, care se întinde ca un vals frumos, de sub dealurile Budei, până dincolo de Lunca şi Slătioare, coborând cuminte până dincolo, spre Valea Govorei.

Dacii buri care l-au dat lumii pe Burebista, unele legende l-ar regăsi chiar aici, în cetatea Ocnelor ca primă capetenie, până a ajunge marele rege de mai târziu, da, dacii buri sunt cei care au ridicat aici, în urmele de sare ale mărilor primordiale secate de-a lungul erelor, un oraş. Un prim oraş, o primă cetate cu case şi ziduri, cu străzi şi drumuri, un oraş al sării, primul de pe pământul ăsta, al lui Zalmolxe.

Aşa s-a născut Ocnele. Prima mare aşezare a dacilor, prima cetate la care au râvnit romanii şi nu numai. Un oraş care a scris primele rânduri de legendă şi mit pe actuala palmă de pământ românesc. Un oraş medieval, unde sunt cele mai multe biserici pe cap de locuitor, biserici voievodale, biserici nobiliare dar şi mănăstirea primei regine a Ţării Româneşti, doamne Salvaresso.

Aşadar de la Buridava şi până azi, la marginea de apus a Râmnicului, şade un oraş mai vechi decât Valahia cu un mileniu, un oraş contruit pe un munte de sare, o corabie plutind pe o mare salină care, în prezent încearcă să se redefinească.

Ocnele Mari – Ocniţa au intrat în istoria secolelor trecute şi ca loc de osândă pentru lotrii prinşi de poterile boiereşti, de temniţă grea pentru cei care nu i-.au putut iubi pe comunişti, un martrir al Ocnelor fiind Petre Ţuţea.

Dar la finele secolului trecut, Ocnele Mari a început să devină altceva. O staţiune cochetă, unde elixirul pământului, sarea sfântă, pe care romanii o transportau pe Olt cu luntriile lor, să fie terapie curată. Uşor, Ocnele Mari au devenit punct de atracţie, mina veche prăbuşită din orăşel a redevenit ştrand iar oraşul cu frumoasă adăugire a Ocniţei, se înscria pe harta României ca un popas balnear plin de legende.

Evantaiul, Fantana Buridava, Fagul Miului, Trovanţi, Râpa Corbilor, minele vechi, ceramica de Ocne, aerul de la Ocne, împreună cu marea totul formau eşafodajul pentru staţiune.

Din păcate două noi prăbuşiri au redesenat cu negru istoria recentă a Ocnelor, zeci de strămutări, craterele flămânde ale pământului au stopat cursivitatea timpului.

Acum 4 ani, nu am acordat mari şanse administraţiei Pătru. Edilul mi s-a părut prea tânăr, fără exeprienţă în administraţie şi am fost ezitant în a crede că oraşul se va schimba şi va redeveni un oraş turistic.

Am fost recent în Ocnele Mari. Recunosc, de trei ani nu mai pusesem piciorul acolo, de când văzusem o turmă de câini madainezi. Şi am răamas surprins. Un oraş coimplet schimbat, foarte multe străzi asfaltate, gaze intruduse până în zona centrală, parcuri, flori, un centru civic impecabil, cu o fântănă cochetă în faţa primăriei Hariteene.

“Nu a fost uşor. Recunosc că, deşi lucrasem în primărie, una este să fii un funcţionar şi alta este să manageriezi un proiect atât de amplu. Care se numeşte Ocnele Mari. Ce au oamenii nevoie? Apă, canalizare, iluminat, asfalt, gaze, trotuare, calitatea vieţii care să definească un oraş. Aşa au început priorităţile. Cu riscul de a transforma o localitate în şantier, cu situaţia vitregă, că am altă culoare politică faţă de judeţ, a trebuit să facem ceva. Nu a fost deloc uşor. Proiectele europene, proiecte guvernamentale, bine întocmite astfel încât să nu pierdem finanţare. Şi astea sunt rezultatele”, spune primarul Mihai Pătru.

La această oră peste 65% din străzile oraşului sunt asfaltate, în toate zonele, sunt legături turistice, sunt sate în care atunci când ploua nu se ajungea.

Iar un uriaş proiect european de peste 3 milioane de euro a fost aprobat. Acesta va dezvolta tot cartierul Ocniţa, blocuri sociale, parcări, trotuare, alei de promenadă între Ocne şi Ocniţa.

“Banii europeni, aceştia trebuie luaţi şi folosiţi în infrastructură. Fără infrastructură nu vine nimeni aici să investească., Vrem turism. Avem o salină unica poate în România, avem istorie, biserici, fenomene geologice, avem apă sărată, avem marea noastră, cum s-ar spune. Atunci hai să punem la punct totul şi atunci Ocnele Mari va fi nu o staţiune de interes local, ci una dintre staţiunile de top, balneare din România”, adaugă primarul Mihai Pătru.

Ocnele Mari reprimeşte blazonul voievodal şi poate să spună că are viitor. O administraţie bună, oameni gospodari, case foarte frumoase, am numărat deja câteva zeci de pensiuni şi case de vacanţă, primăria spune că în scurt timp printr-un proiect gazele naturale vor fi extinse în tot oraşul.

Se aşteaptă sfârşitul pandemiei ca oraşul să reintre în topul destinaţiilor turistice din România.

“În acest mandat am pus bazele dezvoltării acestui oraş. Am multe planuri şi proeicte dar până nu văd pusă la punct toată infrastructura, inclusiv acest drum judeţean care ne traversează, inclusiv legătura cu Râmnicu Vâlcea prin Buda, cu Vlădeştiul, să fim un nod turistic, nu avem voie să sărim etape.. Am avut o comunitatea care a avut încredere în mine iar eu le mulţumesc. Acseta este doar începutul a ceea ce înseamnă staţiunea Ocnele Mari”, conchide Mihai Pătru

Recunosc că m-am înşelat acum trei ani. La Ocnele Mari, administraţia Pătru a repus bazele vechii capitale a sării din România.

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *