O placă comemorativă a fost dezvelita duminică în comuna Malvinei Ursianu

O frumoasa ceremonie a avut loc azi, in Gușoeni, acolo unde memoria Malvinei Ursianu a fost cinstită de moștenitorii acestei doamne a cinematografiei românești. O placă memorială a fost dezvelită la casa Malvinei, într-o comuna unde toate instituțiile culturale ii cinstesc numele.

In Toscana României, aşa cum i se mai spune frumoasei depresiuni viticole a Drăgăşanilor, în comuna Guşoeni în urma cu 93 de ani, s-a născut Malvina Urşianu, o adevărată doamnă a cinematografiei româneşti.

De altfel, centrul civic, aşeazământul cultural din Guşoeni, totul este dedicat acestui minunat om care a fost un ambasador al culturii, o adevărată aristocrată a filmului, dovedind încă o dată că fără Vâlcea, România ar fi fost mai săracă, judeţul nostru contribuind masiv la pantheonul artei şi culturii româneşti.

„Malvina? Se mai poate adăugă ceva despre doamna noastră? Nu cred, poate că dealurile noastre, pădurile, podgoriile, primăverile şi iernile frumoase ale Guşoenilor, i-au modelat încă din copilărie spiritul, au creat cineastul de mai târziu. Domna Urşianu vine dintr-o familie care se pierde în istorie, care a însemnat ceva pentru România modernă a secolelor trecute. Malvina este o urşiancă, din Urşienii care au fost părinţii fondatori ai României independente, ai României paşoptiste. Toată această zestre a fost patrimoniul spiritual care au ajutat la crearea şi modelarea marelui nostru cineast, care azi ar fi împinit 95 de ani”, spune primarul din Guşoeni, Nicolae Concioiu.

Regizoarea si scenarista Malvina Urșianu s-a născut la 19 iunie 1927, in comuna Gușoieni, județul Vâlcea, intr-o familie de boieri.
A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie si biblioteconomie de la Arhivele Statului si a urmat cursul experimental de cinematografie ținut de regizorul, scenaristul si actorul Jean Georgescu. A studiat singura filmele regizorilor străini si isi începea cariera ca asistenta de regie pentru documentarele lui Jean Georgescu numite Petrolul si Pădurile. A fost asistenta acestuia si la regizarea filmelor In sat la noi, Directorul nostru, apoi asistenta lui Dinu Negreanu la realizarea filmului Nepoții gornistului, a Marietei Sava si a lui Victor Iliu la regizarea filmului Mitrea Cocor.

Prima regie personală a fost cea a filmului Bijuterii de familie (1957), inspirat din nuvela lui Petru Dumitriu, dar in timpul filmărilor a fost intreruptă, a continuat cu Vânt de martie, tot după o din nuvela a lui Petru Dumitriu, filmul având aceeași soartă. In 1958 i s-a înscenat un proces de demascare si a fost acuzata de sabotaj ideologic si anticomunism, a fost arestată si închisă, iar timp de 8 ani a fost interzisă in cinematografie.

In perioada 1968-1987 a realizat 8 filme: Gioconda fără surâs (1968), Serata (1971), Trecătoarele iubiri (1974), Întoarcerea lui Voda Lapușneanu (1979), Liniștea din adâncuri (1982), Pe malul stâng al Dunării albastre (1983), O lumină la etajul zece (1984), Figuranții (1987), la care a scris scenariile si pe care le-a regizat, a urmat o alta pauza de 8 ani, caci se înăsprise cenzura comunista. Pentru ca nu putea regiza filme dupa scenariile scrise de altcineva, si-a intrerupt activitatea.

A revenit in 1995 cu filmul de televiziune Aici nu mai locuiește nimeni, al cărui scenariu fusese refuzat de cinematografie, in anul 2002 a apărut filmul Ce lume veselă. In anul 2003 i s-a decernat premiul special al juriului la Premiile Uniunii Cineaștilor din România pentru acest film, marcând retragerea Malvinei Urșianu din activitate.

„Filmul, așa cum îl practic eu, este limba mea maternă, este limba în care vorbesc și în care tac” – Malvina Urşianu