În 2017, la Stăneştii Vâlcii, clopotele vor bate într-o nouă mănăstire din Athosul Românesc

Într-una din cele mai frumoase localităţi vâlcene, comuna care leagă subcarpaţii Vâlcii de dealurile moi ale Cernei, printre turle de biserici domneşti, acolo unde fagul şi stejarul se îmbrăţişează cuminţi, aici, pe fruntea unui frumos piemont, se înalţă una din cele mai noi şi mai frumoase mănăstiri ortodoxe din România.

Mănăstirea Sfântu Gheorghe, un poem creştin, o sinteză a brâncovenescului spirit arhitectural,  loc de linişte şi împărăţie dumnezeiască, aici, la marginea unui sat cu case de peste 200 de ani, printre caişi şi corcoduşi, se înalţă ca o perlă a anului 2017, a anului Marina. Pentru că de aici este patriarhul Iustinian, cel care, contestat de unii, iubit de alţii, a salvat două biserici ardeleneşti de la mistuire, aducându-le la Vâlcea.

Nu ai cum să nu te opreşti la Stăneşti măcar preţ de o oră, pentru nucii bătrâni, perii încovoiaţi de culmile dealului, miile de flori din curţile oamenilor, bobocii de gâscă de pe marginea străzii, care leapădă puful pentru pene şi o linişte pe care numai cucii o străpung din când în când sau un cocoş disperat că şi-a pierdut alaiul.

Dar Stăneştiul are o comoară. Are o biserică de lemn care a adus Ardealul, de fapt, aici. Biserica sălăjeană din Gâlgău. Biserica de lemn din Gâlgău se află în localitatea Suiești din județul Vâlcea, unde a fost mutată după al Doilea Război Mondial. Biserica de lemn a fost ridicată în vatra veche a satului Gâlgău din județul Sălaj, conform tradiției, în anul 1658. Această biserică este cea mai îndepărtată de locul de origine dintre bisericile de lemn sălăjene salvate de la dispariție.

Biserica a fost scăpată de demolare sub regimul regelui Carol al II-lea al României, în perioada interbelică, se pare, și transferată probabil la sud de Carpați, în una din taberele de pregătire ale tineretului din acea vreme. După război, ea a fost salvată a doua oară, împreună cu alte biserici aflate în aceeași situație, de patriarhul Justinian, fiind reconstruită ca biserică parohială în Suiești, județul Vâlcea.

Zilele astea, tot aici, un dezvoltator imobiliar a dorit să aducă un nou cadou cerului. Un dar sfânt, o mănăstire care să se adauge acestui Athos Românesc, cum mai este numit ţinutul Vâlcii. La capătul satului Guguleşti, dincolo de peri, silueta demnă a Mănăstirii Sf. Gheorghe se înalţă cu faţa spre Cerna.

În acest an, Mănăstirea şi satul monahal turistic îşi vor deschide porţile pentru pelerini. Toamna va veni cu muzica clopotelor, cu liniştea predicilor, cu sfânta taină a binecuvântării. Satul pustiu va prinde viaţă, dar una nobilă, drumurile care urcă la acest lăcaş de cult vor fi asfaltate, iar Stăneştiul va intra pe harta patrimoniului spiritual al ortodoxiei româneşti.

Liviu POPESCU

 

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *