Nu știu cum a fost pentru voi dar eu l-am simțit pe Pittiș în fiecare seară la Brezoi

Și vineri la acel trio și sâmbătă dar mai ales duminică la Vintilă și Baniciu. A fost Pittiș peste tot. Și pe scenă, și prin mulțime. Și nu era singur. Era cu Gyuri Pascu. Săteau undeva la un butoi, cu bere, cu râsete, de peștele lui Iordan, de mileul din macrame,  de glumele de pe scenă ale celor de la Fără Zahăr.

Ba chiar au și cântat dacă nu mă înșel eu, cei doi. A cântat și Moțu și Gyuri. A cântat pentru noi. Poate că nu ar fi rău dacă festivalul de folk de la Brezoi ar purta numele lui Florian Pittiș. I-am oficializa prezența de tot.

A fost așadar națiunea de folk. Vreo 5.000 de bărboși, pletoși, alboși, negroși, doamne și domni, scaune pescărești, aplauze, muzică. Corturi și hamace. Lotru și bere. A fost frumos din nou la Brezoi. Ca după două săptămâni de pauză. ”Dupe” festivalul de rock. Avem 4 zile libere și vineri seara ne adunăm din nou. De data asta la trupele de rock alternativ. Și ce trupe vin: Timpuri Noi, Coma, Alternostfera, OCS-ul. Adică Liga aia tare.

Iar Brezoi, iar luna aia mișto care răsare în spatele scenei și se plimbă pe muntele din sud. Iar butoiul liber, iar zâmbete. ”Ia, ăla nu e…Ba da, e fostul coleg” sau ”oau, uite-o și pe, oho ce s-a îngrășat, sau nu”. Din nou va fi frumos.

Și mai e ceva. A dat în pârg cimbrișorul. Miroase superb. Cimbrișorul îmi amintește de tinerețile mele, când îmi iubeam și eu prietena, departe de aglomerația lumii. În amurguri și poieni. Iar mirosul de cimbrișor rămânea mult și bine pe dunga hainelor. De aceea când miros cimbrișorul, mă năpădesc toate amintirile frumoase la un loc.

Da, așa, deci a fost Folk. A fost Brezoi. A fost splendid. A fost Pittiș și Gyuri Pascu. A fost că dacă nu ar fi fost nu s-ar mai povesti.

Liviu POPESCU