”Nu privi în sus” – un film românesc, jucat cu actori americani

Nu sunt un intelectual, nu sunt iubitor de Visconti, Fellini, nu sunt genul de snob care la petreceri zic ”Oau, m-a dat pe spate, ultima peliculă a nu știu cărui regizor danez, suedez”. Sunt crescut cu Casablanca, cu Spielberg, cu Stone, cu Tarantino. Nu sunt topit după mesaje criptice, după tot felul de anatomii sociale.

Pentru mine, filmul pe care prefer să îl revăd de 10 ori în 30 de ani este Gettysbourg.

Deci cam așa stau lucrurile cu mine. De aceea, cred că am văzut filmul ăsta cu pricina, înainte de Crăciun, când am intrat în vacanță, abia ce apăruse cred pe Facebook. Și l-am urmărit tocmai pentru că era vorba de o cometă iar distribuția era tentantă.

După o primă parte, am pus pauză și m-am culcat. De la faza în care astronomul se cuplase cu reporterița. M-a indispus filmul, m-a indispus Streep și prostanul care era șef de cabinet cred. Deci era clar că nu era film de efecte speciale, nu îl aveam pe Morgan Freeman, președintele care convoacă Pentagonul pentru a salva umanitate.

Erau niște caricaturi, de parcă vedeam clasa politică de la București și antivacciniștii de pe Facebook. Un film scremut parcă de regizorii români care se folosesc bășcălia și traumele societății românești de tranziție, pentru a câștiga un premiu la Cannes.

Am reluat filmul dimineața, ceva mai odihnit și m-am plicitisit când l-am văzut și pe Gates, cred, în rolul acelui corporatist care avea el soluția miraculoasă.

Foarte slab, foarte puțin captivant, scenariul clasic, ca în dramoleta Asfalt Tango sau ca în  Filantropica, cu eroii neînțeleși, victime ale societății îmbuibate de consum. Și de Black Friday.

O metafora care pe mine nu m-a câștigat. După ce s-a terminat filmul, nici măcar la țigara de după nu mi l-am rememorat. Habar n-aveam că va suscita atâta dezbatere. Dar, poate că asta e cauza, eu nu sunt intelectual, nu judec precum intelectualii, în analize, nu despart secvențele, nu intru prin introspecții metafizice, nu am o retorică specifică acestui tip de comentariu cinefil.

Vorba unei bune prietene. ”ai văzut celulita lui Streep?” Din păcate nu am văzut-o, eram cu ochii după Brontoloc.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *