Muzeul Satului, Teatrul Anton Pann, Biblioteca Judeţeană – eşecuri ale Râmnicului de Vâlcea

Râmnicu Vâlcea are câteva obiective de top care din păcate nu sunt repere, deşi ar avea toate premisele să propage adevarate unde de şoc în mentalul acestui oraş. Cauzele? Nu le punem noi, noi putem doar constata.

Şi începem lista:

Teatrul de Stat Anton Pann, o ditamai clădirea care însă nu a intrat la aproape cinci ani de la inaugurare ca un actor pe piaţa vâlceană. Este un spaţiu pustiu. Dacă ne raportam la alte teatre din ţară sau din afara, acolo sunt fabrici de cultură şi pe interior şi pe exterior. La teatrul vâlcean nu se produce nimic, oricâte comunicate de presă inimoase ar da simptica lor purtătoare de cuvânt. Parcul teatrului este pustiu, nu exitsă o cafenea în apropierea acestei instituţii. Nu există o staţie de autobuz cu numele de Teatru, nu există concerte vara pe bănci, nu exită tineri metropolitani în zonă….

Bibioteca Judeţeană Antim Ivireanu, o clădire impresionantă cu unul din cele mai mari vitralii din România, o clădire frumoasă şi atât. Nu există ca reper în cortexul colectiv, se trece pe lângă ea, indiferent, ca şi cum am trece pe lângă un bloc turn din Ostroveni. Bibiotecile în toată lumea sunt vii mai ales în contextul apariţiei intenetului. Noroc cu evenimentele pe care le produce Europe Direct, mai înviorează tăcerea, că altfel nu ai motive să intri.

Muzeul de Istorie sau cel de Artă sunt disjuncte de acest oraş, nu aparţin nici acestea sferei, sunt undeva în altă agora. Nu le percepem ca mobile…

Muzeul Satului, este un spaţiu mort, acolo este Muzeul Satului Mort. Păi în judeţul Vâlcea sunt cel cel puţin 10 cătune rămase pustii care ar putea concura cu acest muezu, mai ales că e află în poziţia lor originală, unele chiar în mijloc de pădure.

Casa de Cultură a Sindicatelor – deja a intrat în refelxul colectiv ca un loc politic, unde cam toate partidele vâlcene şi-au organizat manifestările interne. Sau locul unde Cărăbuş mai aduce pseduospectacolele pentru snobăria de Râmnic.

Casa Anton Pann, este doar un reper geografic pentru magazinele din zonă. „Vezi că e mai sus sau mai la stânga de Casa Anton Pann”.

Cele două Univesrităţi private sunt deja etichetate cu genericul „la barieră”, adică facultăţi facile unde se obţin uşor diplomele. Cu două universităţi private şi cu o filială a uneia de stat, în Râmnicu Vâlcea nu există o cultură şi o viaţă studenţească.

În schimb avem privaţii care au reuşit să mişte ceva în acest oraş frumos. Sofianu este deja un reper ca şi cei de la Aby Stage sunt iniţiatori de cultură urbană şi merită felicitaţi. Ne oprim aici, sunt convins că mai există exemple care să susţină proverbul…la pomul lăudat nu te duce cu sacul.

AP

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *