Muzeul Satului din Grădiștea, un obiectiv care nu trebuie ratat dacă ajungeți în zonă
Grădiştea, localitatea care deschide frontiera vestică a Vâlcii spre platoul Gorjului este cse pot lăuda cu o cetate dacică, cu o frumosă mănăstire maramureșană în contrcuție, cu un liceu de tradiție, cu o infrastructură pusă la punct precum și cu un frumos muzeu al satului, un colţ de rai amenajat de bibliotecarul Ilie Fârtat.
Primarul localităţii, Ilie Boiangiu, spune că muzeul din localitate este un petec de România autentică şi, într-un context în care lumea se schimbă, „avem un import de sărbători din afară ţării, adolescenţii trebuie să ştie care sunt tradiţiile noastre”
Muzeul satului din Grădiştea se află în parcul central al localităţii într-o locuinţă tipică pentru această zonă, o casă ţărănească cu sală (pridvorul) şi două camere, care serveau atât pentru dormit, cât şi pentru luat masa. Casa are peste o sută de ani şi a fost demontată bucată cu bucată şi refăcută într-un loc accesibil, unde funcţionează ca muzeu.
“Am adunat în ea mobilier şi obiecte pentru ca cei mici şi tinerii să aibă unde veni ca să vadă cum se trăia altădată şi să înţeleagă lucruri pe care altfel nu au cum să le ştie. Şi de fapt, nici nu le ştiu. Am încercat să adunăm tot inventarul care se găsea într-o astfel de gospodărie. Am primit un pat de zestre, pe care ni l-a dat o doamnă profesoară. Mai avem ceramică veche, ustensile care se foloseau la bucătărie, un război de ţesut, o sanie, un car, unelte care se foloseau în grădină. Nu am dat bani pe ele. Ni le-au donat oamenii şi chiar au fost foarte entuziasmaţi de proiect”, spune Aurel Fârtat, cărturar al zonei, iubitor de Grădiștea.
Printre piesele de rezistenţă ale muzeului se află colecţia de ţesături, care reprezintă elementul decorativ principal al interiorului, fiind aşternute pe mobile, fixate pe pereţi, pe culme sau pe grindă.
“Ţesăturile din lână sunt fixate pe perete în dreptul locului de dormit, fiind făcute în casă. Ele se aşează pe perete, în dreptul patului sau al laviţelor, velinţe sau scoarţe formate din mai multe foi reunite.Ţesăturile de lână, cânepă, in, bumbac şi borangic predominau în decorarea interiorului caselor grădiştene”, menţionează Ilie Fârtat.
Grădiştea a fost atestată documentar în anul 1489, însă aşezarea se pare că datează pe acele locuri de aproape 2000 de ani. În apropiere s-au găsit şi urmele unei cetăţi dacice.
“Când eram eu mic mai existau câteva ruine şi jucam fotbal cu copiii în incinta cetăţii. De atunci, însă, oamenii au folosit tot ce au găsit la temelia ei ca material de construcţii şi n-a mai rămas chiar nimic. Se mai vede doar urma circulară pe care a fost cândva ridicat zidul. Aici a fost demult o cetate care a fost arsă în preajma primului război daco-roman. Mai târziu, undeva în apropiere, într-un loc numit Straja, romanii au construit un punct de observaţie. De acolo se vede foarte frumos Valea Olteţului. Astăzi locul este bătut numai de ciobani”, a spus Ilie Fârtat.