Mitică şi Romică, doi visători independenţi, aflaţi în marja de eroare politică

Motto:

    Cine seamănă vânt înseamnă că a mâncat fasole

A fost odată ca niciodată, că, dacă nu ar fi fost, electoratul vâlcean ar fi rămas prost. A fost vorba de doi copii, doi ţânci politici, doi zbanghii, trepăduşi, ar zice unii, doi năzdrăvani, orfani de mamă. O mamă rea, Mama Roşie, Mama Leone, Mama Mia sau mama lor de curajoşi. Doi, adică Romică de la Primărie şi Mitică de la Prefectură. Doi copii adoptaţi de către Mama Roşie şi lepădaţi la vârsta majoratului, după ce au trecut prin Centrul de Plasament Politic de Vâlcea.

Pe cel mic, Romică, cules de pe drumuri de Mama Roşie după ce fusese violentat de zmeii ăia răi de la portocalii, înfiat de Regele Inimă Zburdalnică, îl vedem acum plecat în lume, să-şi caute un rost de Derutat în Camera Mică a Legislativului.

Romică a venit la “Pualele” Mamei Roşii, spunând că va învăţa carte şi va ajunge absolvent de primărie şi-l va învinge la table, tabinet, şeptic şi Contra-Kems pe ăl rău proclit bucovinean. Mama Roşie s-a uitat o dată, s-a uitat de două ori la chipul feciorelnic al lui Romică şi l-a iubit. Incomod, ce-i drept.

Şi copilul răsfăţat al cocotelor politice din România se urcă pe afiş şi începu a glăsui că el este cinstea, onoarea, virtutea, etica, patetica, genetica raţiunii pure. (Pardon, aici e Kant!). Şi ete, fleoşc. Romică o dădu de gard, că, la Primărie, Procletul îi spuse “sanchi şi bâşti, copil fără de prihană” sau “Meri-n-osul” meu de aici. Romică se uită la Mama Roşie, ea se uită la el şi apoi, într-o noapte, Mama Roşie se băgă în aşternutul procletului de la Primărie, iar Romică Prăvale Baba fu trimis după ţigările… de după.

Şi începu copilul să strige, să plângă, să afirme că e abuz, că a fost violat, agasat, amorezat, anatemizat, aranjat de Mama Roşie. Plânse el ce plânse şi apoi, văzând că Mama Roşie nu se lasă înduplecată, îşi făcu bocceluţa şi plecă pe uliţă, să afle şi el judeţul. Şi măre se miră când descoperi el Ţara de Vâlcea. Şi se ceru a fi principe Derutat de acest tărâm. Numai că, pe 11 decembrie, bietul copchil răsfăţat de cocotele politice de România se va trezi precum fetiţa cu chibriturile… Adică mai aprinde un băţ, mai vede o dată Sala de Plen, mai aprinde un băţ, mai vede Parlamentul, mai aprinde un băţ şi vede vata de pe el… Unde se duc foştii deputaţi, bunicule? În ţara de nicăieri, nepoate…

Mitică, ceva mai scobit la minte, a fost plasat, pe motiv de moravuri grele, la progresişti, o familie care a făcut de multe ori Valea Oltului… în “drumeţie”. Ne, că se prea poate să fi învăţat ceva de pe acolo. Familia asta s-a dat de multe ori mătuşă cu Mama Roşie şi hop că nepoţelul ajunse la Prefectură.

Acolo îşi lăsă mustaţă, să compenseze calviţia. Şi stătu el ce stătu şi, deodată, îi trecu prin cap o idee. Mare, dar mică! Că ce ar fi dacă ar ajunge Derutat, copil crescut de Mama Roşie? Dar numai că Mama Roşie nu-l recunoscu. “Eu sunt fiul tău!”, strigă el. “Eşti pe dracu’!”, i se răspunse. “Nu ai certificat de naştere, ăla care te adoptase cândva muri de mult. Aşa că…”. Şi Pupăza cu cioc  zbârrr pe o dugheană!

Mitică plecă de la Mama Roşie şi avu un gând mare. Dar mic! Să lase baltă agenţia şi să se apuce de lucruri măreţe, dar un pic creţe şi pădureţe. Să se facă Derutat. Ca şi Romică, unul independent. Şi plecă pe uliţă să-l cunoască şi pe el judeţul! Nu doar Lăpuşata, Căpuşata şi Năduşata.

Puse basc în cap, cizme la purtător, niscai presă la brăcinari şi crezu că drumul e scurt. Numai că, pe 11 decembrie, precum puiul din Brătescu Voineşti, rămase cu… aia ruptă. Aripa!!!! Nu vă gândiţi la alte prostii! Asta în timp ce restul candidaţilor zburau spre ţările calde ale Parlamentului.

Şi Mitică, zgribulit în mijloc de iarnă, stătu el şi cugetă… “Bă, ori am fumat ţigări de adolescenţi, ori mi-am băut ţuica branduită de acasă în proporţii infernale, ori mintea mea s-a mutat cu totul în mustaţă… că altfel nu-mi explic cum de am ajuns atât de mic…”

Şi aşa, cei doi visători independenţi, Mitică şi Romică, plecară împreună spre Neantul Politicii Vâlcene, un vid absolut universal, de unde nici dracu’ nu te mai întoarce.

 de Calfa şi Şomega

Material Erectoral

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *