Mihăeşti – viitoarea staţiune balneară a izvoarelor de aur

Mihăeştiul este cea mai mare comună din judeţul Vâlcea, o localitate aflată la sud de Râmnicu Vâlcea, în zona subcarpatică, traversată de vechea linie de mocăniţă, unde Vintilă Brătianu a deţinut unul din cele mai frumoase palate brâncoveneşti şi un parc dendrologic unic.

Aici se află şi celebra Mănăstire Govora, veche bibliotecă a lumii creştine, locul unde se află Pravila, prima culegere de legi scrisă în limba română, şi unde se poate admira Icoana Maicii Domnului cu Aripi.

Mihăeştiul însă, dincolo de patrimoniu, are toate premisele pentru a deveni o staţiune balneologică prin faptul că deţine o colecţie de ape minerale de invidiat, comparabile cu ale celorlalte staţiuni din zonă.

20160224_111034Aproape de elegantul centru al localităţii, în Buleta, la 2 kilometri în stânga, un drum te duce în zona unde minunile ies de sub pământ. Un piemont plin de pini, salcâmi, mesteceni şi fagi ascunde un pântec al pământului care scoate la lumină zeci de izvoare.

Dar nu orice izvoare, sunt izvoare sulfurate, izvoare iodurate, izvoare sărate, de parcă această culme de deal ar fi un burete care stoarce, în afară, o divină cură de sănătate.

„Acum zeci de ani, spun bătrânii, veneau carele cu bolnavi aici, oameni care nu puteau merge, care aveau afecţiuni. Aceştia erau scăldaţi în aceste ape şi, după câteva zile, se înzdrăveneau”, spune Constantin Bârzăgeanu, primarul din Mihăeşti.

Aceste izvoare, odată valorificate, pot schimba radical Mihăeştiul, transformându-l într-una din cele mai moderne staţiuni ale României. Pentru asta însă trebuie efectuate analize ale apelor, analize care sunt extrem de costisitoare, şi, ulterior, trebuie stabilit modul prin care aceste izvoare pot fi concesionate sau exploatate.

Dacă se vor amenaja aceste izvoare, în prealabil se vor omologa,  vor fi puse indicatoare,  se vor introduce pe reţete medicale şi, atunci, investitorii în pensiuni, în complexuri hoteliere nu ar întârzia. Izvoarele de la Mihăeşti sunt aurul pentru o crea a 5-a staţiune balneologică a Vâlcii, una de la zero.

De altfel, ăsta ar fi doar un început, pentru că, aşa cum am mai scris, vorbim de cel mai lung bazin balnear al României: Călimăneşti – Muereasca – Olăneşti – Ocnele Mari – Mihăeşti – Govora – Buneşti – Pietrari – Costeşti – 20160224_111048Tomşani.

Deja Costeştiul se află în etapă avansată pentru a deveni staţiune. Restul? Săptămâna viitoare, 6 ambasade străine vor discuta cu autorităţile din aceste localităţi tocmai pentru a le sprijini în aceste demersuri.

Ce au în comun localităţile următoare – Călimăneşti, Muereasca, Olăneşti, Buneşti, Mihăeşti, Govora, Tomşani şi Costeşti?  Aceste localităţi sunt înşiruite pe o linie nord-vestică, una care trece pe lângă Râmnicu Vâlcea şi merge spre Horezu.

Dar mai important este faptul că toate stau pe un zăcământ de ape minerale sulfuroase. Astfel, de la Călimăneşti şi până la Tomşani, subsolul este plin de izvoare medicale minerale care au promovat, în timp, trei localităţi balneare de top în România; ne refizvoare5erim aici la staţiunile Călimăneşti, Olăneşti, Govora. Însă celelalte comune au o zestre la fel de mare de izvoare similare. Numai Cheile Şutei din Muereasca, într-un canion al râului Muereasca, prezintă nu mai puţin de 100 de astfel de ochiuri de apă.

Mihăeştiul are şi el izvoare, diferite din punctul de vedere al compoziţiei, dintre care unul este cu apă iodurată, aşa cum găsim în Govora. La Buneşti, izvoarele minerale au proprietăţi similare Izvorului 24 de la Olăneşti.

Iar la Tomşani, „izvoarele nemuririi”, cum sunt cunoscute de bătrâni, sunt folosite de sute de ani pentru tratarea unor boli, fără însă vreo prescripţie medicală.

La Costeşti, încă de la 1900 începuse construcţia unui stabiliment balnear pentru valorificarea izvoarelor din zonă.

Ba, mai mult, dacă includem aici apa sărată de la Ocnele Mari, dar şi izvoarele sărate din Pietrari, se completează cu totul această falie balneară.

izvoare2A remarcat cineva asta? Adică faptul că avem o serie de localităţi pe care Dumnezeu sau natura sau oricine altcineva le-a oferit, o zestre balneară de neimaginat.

Aceste localităţi se învecinează între ele, astfel încât, pe o distanţă de 50 de kilometri: Călimăneşti – Muereasca – Olăneşti – Ocnele Mari – Mihăeşti – Govora – Buneşti – Pietrari – Costeşti – Tomşani, adică un total de 10 aşezări, prezintă cel mai mare potenţial balnear din România.

Cine ar trebui să vadă acest lucru, cine ar trebui să gândească o strategie unitară, o construcţie uriaşă, pe baza celor trei piloni (Olăneşti – Govora – Călimăneşti), pentru realizarea unei conurbaţii turistice? Ce ar rezulta de aici? Nici nu ne putem imagina acum: un complex balnear uriaş, unic în România!

Dar întrebarea este: avem autorităţi centrale care să privească această hartă? Nu de alta, dar primarii din cele 10 localităţi chiar doresc asta şi se străduiesc să li se recunoască acest potenţial. Posibilităţile lor sunt însă limitate, Izvoare3realizarea unui areal turistic, a unei infrastructuri generale este apanajul autorităţilor centrale – judeţene.

Până când va fi văzut acest complex, nu ne rămâne decât să ne lăudăm cu potenţialul nostru balnear şi atât. Cui foloseşte? Momentan, nimănui.

Vorba unui cititor al revistei noastre: “nemţii sau oricine altcineva ar da oricât să aibă aceste minuni”. Noi le avem, dar atât. E mai important, se pare, care primar a mai trecut la PSD sau PNL şi câte organizaţii mai racolăm…

Mihai IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *