Merită Râmnicu Vâlcea să devină un centru universitar de elită?

Aceasta poate fi, de departe, o temă de campanie pentru societatea civilă din Râmnic sau chiar şi pentru viitorii candidaţi la parlamentare.

Tema Universităţii de Stat de la Râmnicu Vâlcea. Nu, nu un surogat, cum s-a încercat cu filiala celei din Piteşti, nu cu cele două universităţi private existente, care nu au dovedit că pot îmbunătăţi sau exploata potenţialul acestui judeţ. Bun, deci merită?

Părerea mea este că da, din mai multe motive.

Unul ar fi baza de selecţie. Vâlcea deţine nu mai puţin de cinci-şase colegii de prestigiu la nivel naţional (în Râmnic, în Drăgăşani, în Horezu), dar şi foarte multe alte licee valoroase. Deci există o pepinieră din care se pot recruta viitorii studenţi ai Universităţii de Stat din Râmnicu Vâlcea. Sunt, poate, foarte mulţi elevi buni, care, din motive financiare, nu ajung în centrele universitare consacrate. Ştim cu toţii ce înseamnă un trai în Bucureşti, Cluj sau Timişoara…

Dar, cel mai important aspect: potenţialul acestui judeţ în ceea ce priveşte IT-ul, istoria, sociologia, literatura, chimia, energetica, turismul, cultele poate conferi unei Universităţi vâlcene spaţii generoase de practică.

Vâlcea a produs, în ultimii 300 de ani, valori uriaşe pentru universalitate, de la Poenaru, la Drăghicescu, la Ierunca, la Manolescu… Vâlcea deţine un bazin de cultură şi culte pe care l-am putea numi ca fiind tezaurifer. De ce să nu fie studiat, cercetat şi folosit în formarea unei elite vâlcene?

Vâlcea este, încă, un etalon în chimie, este, încă, un vector al energeticii, este judeţul care devine pol turistic de prim rang al României. Voineasa, Vidra, Obârşia Lotrului, Călimăneşti, Govora, Olăneşti, Ocnele Mari, Horezu, Vârful Romani, Ursu – Ursuleţul sunt 10 staţiuni, unele de interes naţional, altele în formare, poate cele mai multe adunate într-un singur judeţ.

Vâlcea deţine cel mai mare patrimoniu ecleziastic şi a fost primul centru academic de cultură din Ţara Românească, la Bistriţa, şi, ulterior, extins la Govora şi la Hurezi. Vâlcea deţine primul tipar, prima lucrare de gramatică a limbii române, prima carte în limba română, este judeţul paşoptiştilor. Avem, poate, una dintre cele mai variate zestre necesare formării unei elite umaniste şi tehnice.

Avem ambiţia de a avea două teatre, o filarmonică şi un centru cultural (aici mă refer la Biblioteca Judeţeană). Vâlcea este judeţul care, în secolul al XIX-lea, era nucleul cultural al aristocraţiei din Ţara Românească. Lahovary şi Brătienii aveau aici nu mai puţin de cinci palate boiereşti. Ca să nu mai vorbim de familiile Sineştilor, Tetoienilor, Boiceştilor, Otetelişenilor, Bălceştilor, Pleşoienilor!

Râmnicu Vâlcea nu este cu nimic mai prejos decât Târgovişte, Târgu Jiu, Piteşti, oraşe universitare la ora asta! Ba din contră, am putea spune că Râmnicul are cel mai mare potenţial de dezvoltare economică şi socială pentru următorii 10 ani, deci ar putea să devină chiar un centru academic regional. Şi nu este deloc o exagerare!

Locaţia? Fosta Unitate de la Vlădeşti, unde acel complex uriaş riscă să se degradeze prin abandon. Decât  loc de găzduire pentru refugiaţi sau cartier social, mai bine un campus studenţesc. Iar cel mai important lucru ar fi că Râmnicul ar avea, atunci, o elită în adevăratul sens al cuvântului, nu snobismul prezent, nu pseudointelectualii care azi sunt forme fără fond, de tip vectorial.

Aceasta poate să fie o dezbatere de esenţă a societăţii vâlcene şi un deziderat care poate fi atins, dar, pentru asta, trebuie să existe solidaritate şi voinţă din partea celor care sunt azi în poziţii de decidenţi.

Mihai IONESCU