Marea Britanie va fonda o nouă Uniune. A vestului

Ne-am îndepărtat destul de mult de ultimul război european, conflictele din fosta Iugoslavie, au fost considerate pentru francezul de rând, englez sau neamţ conflicte la fel de îndepărtate precum Vietnamul cândva.

Europa s-a schimbat mult, societatea a devenit una de consum, superficială, cu ideologii deja captive într-un sistem bipolar dreapta-stânga extrem de învechit azi şi care nu mai atinge afectiv odată cu dispariţia comunismului de pe continent.

Uniunea Europeană începută ca un vis frumos al lui Schumann, Monet s-a transformat în timp într-o adunare birocratică, extrem de stufoasă, cu peste 700 de parlamentari, o comisie onorifică, un fel de guvern se spune, şters, peste 2000 de funcţionari la Bruxelles.

Parcă am privi spre Republica Romană sau spre Imperiul din Star Wars. Funcţionarii europeni s-au ermetizat, “Roma a devenit izolată, în timp ce legionarii se luptă prin frigurile Bretaniei sau căldurile toride ale Mesopotamiei”

Junker nu reprezintă nimic pentru Maria şi Ion din Dâlga, nici pentru Antonio din Sicilia, nici pentru Bogumil dintr-un sătuc polonez. Cu atât mai mult Junker nu are nicio însemnătate pentru Smith din Manchester.

S-a văzut asta la alegerile europarlamentare, procente de maxim 25% în fiecare ţară. Uniunea Europeană este disociată de mentalul colectiv. Pentru estici a fost un club select al bogaţilor pe care îl priveau pe după gard şi au sărit fuga la pomană, crezând că vor primi atât de mult să aibă ce duce şi acasă. Dar nu, nu a fost aşa, criterii, sacou, bărbieriţi, furculiţă.

Pentru vestici, Uniunea nu mai însemană nimic, de fapt nu mai însemna nimic simbolic din anii 90. Acum, propaganda populistă a dat o trăsătură negativă, Uniunea este atacată de esticii nespălaţi.  Şi atunci, miră pe cineva rezultatul referendumului? O planetă periferică s-a desprins din Imperiul Galactic. S-a plictisit de ideea asta de Uniune şi crede că se poate descurca mai bine pe cont propriu, fără să aibă responsabilităţi faţă de greci, bulgari, români, polonezi.

BrexitGreşeala Uniunii? Prea multe idei şi prea puţine simboluri. Povestea de azi se aseamănă cu următoarea…

Într-un oraş apare un club ultrasofisticat. Bar select, saună, piscină, mâncare bună, hotel de cinci stele. Un club realizat de câţiva acţionari cu obraz subţire. Şi clubul funcţinează în regim exclusivist. Cu criterii clare de a accepta un nou membru.  Aceste criterii luni bune sunt aplicate. dar ulterior, devin ceva mai laxe şi, treptat se acceptă chiar şi fără cravată, apoi chiar şi fără sacou, apoi chiar şi în jeansi, apoi şi în tenişi. Normal că scade calitatea serviciilor, pretenţiile se reduc, vasele devin parcă mai murdare, ospătarii mai murdari. Clubul select se deteriorează. Membrii vechi se uită la acţionari intrigaţi. Aceştia spun că, chiar dacă au mai fost derogări de la criterii, noii membri cu siguranţă le vor adopta şi odată intraţi. Degeaba, nu se întâmplă asta. Şi atunci….

Se întâmplă imprevizibilul sau previzibilul. Unul din membrii vechi se retrage…Şi seria va urma probabil, cu membrii vechi, care nu mai înţeleg nimic din ce fusese odată acest club. Goana acţionarilor după noi clienţi, a oligarhilor după noi spaţii de colonizat nu mai are nimic în comun cu începutul.

Ce va urma? Poate că după Marea Britanie vor urma Olanda, Franţa, Italia şi de ce nu Germania. Iar dacă toate aceste ţări se vor afla la un moment dat ieşite, ce credeţi că ar putea urma sau ar face ele? O nouă Uniune. A lor, aia cu 12 steluţe, un nou club dar în care estul va intra peste 100 de ani, dacă….

Mihai IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *