Mălaia a început demersurile pentru a primi atestatul de staţiune turistică de interes local

Administraţia Ţolea din Mălaia a demarat în această primăvară demersurile care să oficializeze titulatura de staţiunea turistică pentru frumoasă localitate de pe Valea Lotrului.

Era timpul pentru că Mălaia oricum este de ani buni o destinaţie turistică la nivel naţional şi nu numai, asta graţie obiectivelor turistice care definesc geografia zonei.

Cu 4 lacuri, zeci de cascade, peşteri, biserici, trasee montane, Mălaia este una din minunile judeţului Vâlcea. Să nu uităm şi un obiectiv cu totul unic aici, la Vâlcea.

Vorbim de Hidrocentrala de la Ciungetu, cea mai mare de pe râurile interioare din România, o centrală subterană, care culege apa din râurile şi pârâurile din Munţii Lotrului şi Căpăţânii. Hidrocentrală care…fură râul Lotru la Vidra şi îl elibereată la Mălaia. Este proiectată pentru a intra în funcțiune în 4-5 minute în situațiile de criză ale Sistemului Energetic Național, când nevoia de electricitate este mare, contribuind la reglarea puterii și a frecvențe.

n anul 1965, echipele de constructori ai Întreprinderii de Construcții Hidroenergetice (ICH), viitoarea Hidroconstrucția, au început lucrările la amenajarea râului Lotru și la realizarea celei ce va fi cea mai mare uzina hidroenergetică de pe râurile interioare ale țării.

În decurs de aproape un deceniu, potențialul acestui râu a fost pus în valoare prin realizarea derivației principale formată din barajul Vidra, a unei rețele de captări și aducțiuni secundare, a 4 baraje în arc (Galbenul, Petrimanu, Jidoaia, Balindru (3 stații de pompare, etc. și în cele din urma a celor trei centrale, Ciunget (510 MW), Mălaia (18 MW), și Brădișor (115 MW).

Construcția hidrocentralei Ciunget a demarat în anul 1966 și a impus realizarea unor volume mari de lucrări în condiții de izolare, altitudine și acces dintre cele mai dificile. Aceste lucrări au permis punerea în funcțiune a primului grup al centralei Ciunget în noiembrie 1972 și a ultimului grup în august 1975.

În anul 2009 hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost oprită complet în vederea retehnologizării. Până la acel moment, a produs peste 26 milioane MWh, cumulând peste jumătate de milion de ore de funcționare. Centrala a fost repusă în funcțiune în februarie 2011, după un proces de retehnologizare care a presupus investiții de 88 de milioane de euro.

Lucrările de retehnologizare, prin care centrala a intrat într-un nou ciclu de viață de 30 ani, s-au concretizat prin modernizarea echipamentelor hidroagregatelor.

“La început au sosit pe aceste meleaguri topometriștii (pentru măsurători) și geologii (pentru descifrarea riscurilor geologice, sub oblăduirea Acad.Ion Băncilă). Apoi au venit liniorii care au construit linia de înaltă tensiune Sadu-Ciunget de 110kV, care aducea energia electrică necesară lucrărilor.

După aceea au venit constructorii, instalați la început în rulote, apoi în barăci. În paralel și-au făcut apariția artificierii, odată cu ei s-a auzit strigătul de avertizare ”Ardeee…”, și care cu forța dinamitei au construit drumurile de acces și amplasamentele barajelor, castelul de echilibru și centrala de la Ciunget, șoseaua asfaltată până la Voineasa, Vidra1drumul pe Valea Latoriței și drumurile de acces la barajul Vidra pe Valea Mânăileasa și prin Cataractele Lotrului, unde viaductul aruncat peste vijeliosul Lotru a intrat în istorie. S-a început cu amenajarea sediului Șantierului ICH Lotru din Voineasa și a celor peste 32 de puncte lucru, unde aveau să fie găzduiți în barăci cu etaj, apă caldă și încălzire centrală peste 12.000 de lucrători. Pentru ei s-au construit cantine, cluburi muncitorești, cinematografe și biblioteci. Constructorii veneau de la Bicaz și Argeș, iar de la Lotru au plecat la Sebeș, la Someș sau Siriu, la Râul Mare- Retezat sau Bistra-Poiana Mărului.

La Lotru, proiectantul ISPH, șefii de proiect Victor Sabovici și B. Borisevici, au gândit și dezvoltarea turistică a zonei (Arh. A.Oprea), astfel că amplasamentele de la Voineasa și Vidra au fost construcții definitive, care au devenit ulterior Stațiunile balnoeclimaterice Voineasa și Vidra. A fost un efort extraordinar în realizarea celor 7 baraje și cele 3 centrale hidroelectrice, dintre care cea de la Ciunget, amplasată în inima muntelui la 100m adâncime întrece orice imaginație.

Vidra2La acestea se adaugă peste 160km de galerii săpate în inima munților. Numai cine a lucrat la Lotru poate înțelege eroismul, sacrificiul, fraternitatea și dăruirea cu care au lucrat constructorii. Director general a fost la început ing.Gh. Cocoș, urmat de ing. Dan Predoiu, Șeful Șantierului Baraj Vidra a fost ing. Solly Kamenitzer, Șeful Șantierului Captări sud, inclusiv barajele Galbenu și Petrimanu a fost ing. Mihai Tarța, captările din zona Nord au fost conduse de ing. Traian Sabău, iar Atelierele centrale de la Capra Foii au fost conduse de N. Domnescu, un excelent organizator.

Lucrările de construcție a Coloniei Voineșița, devenită ulteerior stațiune turistică, au fost dirijate de ing. Eroftei Regman. La Uzina Lotru au condus lucrările ing. Păunescu și ing. David Bucur. Au mai condus diverse servicii inginerii: Emil Podhorodetschi, Zbarcea, Panaite, Cornel Josan, Lazăr – mecanic șef, Gündisch – energetic șef, F.Cîrlea și mulți alții.

Alături de aceștia au trudit sute de ingineri, economiști, maiștri, mecanici, electricieni, sudori, mineri, zidari, fierari-betoniști, strungari, dulgheri etc. Un cuvânt deosebit se cuvine să rostim pentru ”șoferii iadului”, cei care au transportat toate materialele, utilajele și oamenii în condiții grele și periculoase, atât vara cât și iarna.

Vidra3Totodată s-a construit un liceu, un dispensar, a luat ființă serviciul medico-sanitar cu sală de operații, laborator și radiologie, unde lucrau mai mulți medici, sub conducerea Dr. Stanciu. Despre această epopee, desfășurată cam în zece ani, au scris Ilie Purcaru – în ”Țara Loviștei”, V.Hossu-Longin – în ”Țara Lotrului”, Tr.Coșovei – în ”Să mai văd odată Lotru”, precum și mulți jurnaliști de la ”Secera și ciocanul” de atunci, ”Orizont” și ”Lumina de pe Lotru”- primul ziar apărut la Voineasa, pe Valea Lotrului.

S-au realizat și două filme cu scene din timpul lucrărilor: ”Muntele ascuns” – filmul de debut al actorului Horațiu Mălăele și al regizorului A. Cătălin-Băleanu, cu George Constantin, Tamara Crețulescu, Dana Comnea, O.Cotescu, Șt.Tapalagă etc. și filmul ”Pentru că se iubesc” cu Alexandru Repan, Ilinca Tomoroveanu și Emm. Schaefer.

Constructorii, veniți din toată țara, dar și din Valea Lotrului, s-au confruntat adesea cu vitregiile naturii, cu inundațiile din 1970 și 1975, cu avalanșe, cu înzăpeziri, cu avarii la liniile electrice pe vreme de furtună. Au fost dominați de spiritul de echipă, dar și de câștigurile substanțiale. Au fost și accidente cumplite colective: avalanșa de pe valea Latoriței, unde au pierit 7 lucrători (vezi monumentul ”Șapte cruci”) sau exploziile frontului de lucru în subteran la Groapa Seacă (1974) și Bistricioara (1981), unde au pierit echipe de mineri.

VidraȘi-au jertfit viața în total 75 de oameni…Tot în marele șantier s-au întemeiat familii și s-au născut peste 1200 de copii, dar s-au produs și destrămări de căsnicii și chiar două crime. Viața socială a fost nu numai frumoasă, dar și dură …

Spațiul nu-mi permite să redau toată atmosfera de lucru, de dăruire pe care am resimțit-o alături de acești minunați oameni. Ecourile exploziilor dinamitei ca și uruitul marilor utilaje s-au stins de mult în Valea Lotrlui, dar vor rămâne în sufletul celor înfrățiți cu șantierul, până la sfârșit.

Majoritatea care au lucrat la Lotru se odihnesc la pensie, o parte au trecut la odihna veșnică…Utilajele au ajuns la fier vechi și s-au topit pe alte meleaguri. După plecarea constructorilor s-au finalizat lucrările la Stațiunile Voineasa și Vidra, sub îndrumarea ing. Marian Mirea, iar în 1980 s-a dat în folosință Hotelul Lotru, cu 400 locuri, iar mai apoi și celelalte: Brădișor, Lotrișor, Vidra, Voineșița și Poenița ajungându-se la circa 1800 locuri de cazare, cantină, restaurante, baruri, magazine și sală de spectacole.

Acum se află în părăsire după ce 300 de oameni au lucrat acolo până prin 1996…

Măreție și decădere prin indiferența unor conducători…Postarea de față nu este o nostalgie comunistă ci un modest elogiu adus constructorilor care ”au lucrat la Lotru”, lăsând în urmă cea mai ieftină energie electrică, fără de care nimic nu se mai poate realiza astăzi!” (Gheorghe Ploaie)

2 comments

  • Ionescu Dan si Adriana

    Suntem recunoscatori pentru acest text. Si noi am lucrat la Lotru si am locuit in Voineasa.Aici s-a nascut fiica noastra. Din pacate stim cum a decazut aceasta zona.Ii multumim dlui.prof. Ploaie pentru ca ne-a reamintit cea mai fromoasa perioada a vietii noastre.

  • Jianu Mircea

    Da asa s- a intamplat,respect inginerilor,muncitorilor si tuturor care au contribuit la realizare acestei amenajari.Dar consider că este necesar să adăugăm și numele firmei care a realizat retehnologizarea acestei bijuterii inginerești si a facut posibila păstrare ei in topul hidrocentralelor din Europa.Firma se numeste VOITH, unul din liderii mondiali din domeniu.Sunt onorat ca am avut oportunitatea să pun umarul la aceasta retehnologizare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *