Mălaia a devenit în 2022 o destinație și pentru turiști străini

Anul 2022 poate fi considerat un an de referință pentru Mălaia, stațiunea recent atestată. Și asta grație unui număr de câteva sute de turiști străini care au vizitat frumoasa localitate de pe Valea Lotrului. Pentru ce?

Cascada Scoruş, Apa Spânzurată, Cascada Latoriţei, Cheile Latoriţei, Lacul Brădişor, Lacul Malaia, Cascadele din Cheile Latoriţei, Fântâna Brătienilor, Biserica de Lemn din Ciunget, Peștera Laptelui şi lista poate continua deoarece Dumnezeu a decis ca în Malaia, atunci când a creat lumea şi pământul, să creeze o oază de frumusețe și minuni.

Acolo, în Malaia, parcă albastrul lacurilor e mai albastru decât oriunde, verdele brazilor e mai verde iar cerul e mai adânc decât oriunde.

”Satul românesc poate deveni hotarul de referință al identității și economiei românești, în contextul dezvoltării și atragerii de investiții și capital uman, într-un spațiu cu potențial extraordinar, România rurală. Mălaia a devenit în acest an stațiune turistică de interes local. Era un rezultat firesc al faptului că localitatea noastră a devenit în ultimii 5 ani deja un brand, o destinație. În acest an am avut turiști străini, semn că Mălaia este un nume de referință și dincolo de granițe”, susține primarul Puiu Dinculescu.

Dumnezeu a pus cel mai frumos destin al unui judeţ. Între munţi, pe valea unde păstrăvii se plimbă ca pe un bulevard al etosului primordial, Dumnezeu a ales cel mai limpede râu de munte şi i-a dat un sens. Să creeze maximul de peisaj, maximul turistic, loc în care să combine Austria cu Elveţia şi România la un loc.

Loc de spiritualitate adâncă, în Ciunget există una din bijuteriile ortodoxismului nostru genetic, o frumoasă biserică de lemn, loc de pace şi binecuvântare pentru zecile de pensiuni care mai de care mai cochete care au apărut aici.  Biserica de lemn din Ciunget, purtând hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, a fost ridicată în anul 1861. Locaşul reprezintă o construcţie simplă din lemn de molid, material peste care s-a aplicat tencuială atât în interior cât şi în exterior. Pictura şi iconografia interioară este interesantă, originală şi valoroasă, îmbinând în mod armonios pictura naivă ţărănească cu arta murală tradiţională creştin-ortodoxă. În pronaos apare zugrăvit ctitorul bisericii din Ciungetu împreună cu întreaga familie (tablou colectiv).
Principalul ctitor al bisericii din Ciunget este considerat a fi Florea Ionescu, ţăran înstărit şi paraclisier, despre care se spune că a trăit 105 ani.
În biserica de lemn din Ciunget nu se mai oficiază slujbe religioase din 1967, de când a fost sfinţită noua biserică, din zid. Vechiul lăcaş reprezintă azi un obiectiv de interes cultural şi spiritual, care merită a fi vizitat.

Ciungetul este încărcat de pensiuni de la intrare şi până dincolo de cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interne ale R.omâniei, o minune a ingineriei româneşti, construită la începutul anilor 70.

Ciungetul este aşezat pe colţi de stâncă, este povestea vitelor care îşi sună talăngile când se întorc singure de la păscut, este poveste ierbii care creşte precum în curtea Edenului, este povestea munţilor care apără solemn frumuseţea unei adevărate mănăstiri laice de sublim.

Toată Ţara Latoriţei este o poveste de munte, mai frumoasă decât oricare alta, unde aripile îngerilor au lăsat loc sfânt şi de poezie. Iată ce spune siteul rointeractiv.bioterapi.ro, despre ce înseamnă Ţara Latoriţei “În partea stângă, Valea inferioară a Latoriţei este dominată de Culmea Repezi – Vânăta, care reprezintă creasta sud-estică a Munţilor Latoriţei. Această culme se termină spre est cu Muntele Vânăta , având punctul cel mai înalt situat la 1467 m altitudine (Vârful Vânăta) şi care domină satul Ciunget. Din Ciunget, locaţia este uşor de remarcat, prin prezenţa Castelului de Apă (castelul de echilibru al Hidrocentralei), care tronează pe versantul nord-vestic. Aici se poate ajunge cu maşina (drum forestier care porneşte ca uliţă din Ciunget, din est spre nord-vest, trecând pe lângă biserica de lemn şi însoţind mai departe Valea Rudăresei) sau pe drum de tractor, mai scurt, dar şi mai abrupt, impracticabil pentru majoritatea mijloacelor auto.

De sub turnul de apă, loc în care sunt amplasate 2 pensiuni, se poate admira frumoasa panoramă ce se deschide spre Latoriţa şi pre satul Ciunget. De aici, cel se urmăreşte un drum de munte ce merge spre nord-vest, după ce va ocolii Vârful Vânăta (1467 m), va trece prin Curmătura Fagului, ajungând la abruptul stâncos de la Piatra Fetii. Drumul continuă apoi spre vest, trecând peste muchia strâmtă a Crestei Părăginosu, cu punctul cel mai înalt situat la 1976 m (Vârful Părăginosu). Traseul poate fi continuat apoi spre Vârful şi Şaua Repezi.

Marginea sudică a Muntelui Vânăta, prelungită spre vest – până sub Vârful Repezi (1976 m), reprezintă o creastă stâncoasă care se ridică cu 500-700 de metri de la albia Râului Latoriţa, oferind privitorului aflat deasupra Defileului Latoriţei largi şi frumoase perspective asupra satului Ciunget, a văii Rudăresei şi a Latoriţei, a Pietrelor Albe şi a părţii de nord a Munţilor Căpăţânii – până la Târnovu.

Pârâul Rudăreasa este un afluent al Latoriţei în care se varsă chiar în dreptul localităţii Ciungetu. Deosebit de pitorească, Valea Rudăresei prezintă versanţi abrupţi, pe alocuri cu aspect de chei, care adăpostesc interesante formaţiuni geologice, ca Peştera Laptelui şi Pietrele Albe.

Deşi nu prezintă formaţiuni de peşteră ornamentale, Peştera Laptelui reprezintă un obiectiv interesant, situat într-un cadru sălbatic deosebit”

Aşadar nu rataţi locul unde s-au născut îngerii – Ţara Latoriţei