Mai reprezintă ceva astăzi, Liviu Dragnea? O formă reziduală a României rurale

Liviu Dragnea este produsul tipic al unui județ sărac al României. Al câmpiilor uscate ale Teleomanului, de pe Valea Călmățuiului, un județ descris absolut fermecător de Zaharia Stancu, un județ cu țărani aspri, săraci, cu copii bolnavi de vărsat de vânt, un județ cu un uriaș retard față de restul României, nu doar al lumii…

De aici vine Liviu Dragnea, un șmecheraș, care precum Bobiță din Las Fierbinți, și-a făcut cârciumă în sat și treptat a urcat scările tranziției spre viața politică, profitând de anlalbetismul zonal, de colapsul erei postindustrial comuniste care a prăbușit roșiorenii, zimnicenii, alexandrenii și turn-măgurenii. Dragnea ajunge astfel în 10-15 ani, baron de Teleorman, un don al Sărăciei și Prostiei, al județului de tranziție între lumi.

De aici, sare în barca PSD și foarte bine, reușește să parvină fix în vârful pirmaidei, după ce locul fusese eliberat de Iliescu, Năstase, Geonă, Ponta, aducând astfel partidul în topul mediocrității politice. PSD-ul lui Dragnea ajunge în anii 2017 – 2018, o formă hâdă de partid ultra-conservator și naționalist, ridicat pe eșafodajul unei corupții totale. Promovând personaje sinistre de genul lui Codrin, Nicolicea, Iordache, Dan, Dăncilă. Devine astfel partidul celor mai mâloase personaje politice, de fapt al unor găinari analfabeți de gen Arsene, Buzatu, Boșcoadeală. Partidul prostimii și al retardului național. Aplaudat la scenă deschisă de o presă monstruoasă care amintea de național-ceaușismul anilor 80.

Camarila lui Dragnea sufocă astfel PSD, ajungând la limita desființării acestui partid. În 2019, PSD ajunge la 19% în scrutinul europarlamentarelor iar în Europa este pus chiar în poziția de a fi exclus din internațională. Partid condus de găinari și oligofreni ajunge la maximul de aroganță, atunci când Dragnea îl propune ca ministru al justiției pe Eugen Nicolicea.

Din fericire pentru PSD în primul rând, intervine justiția și îl scoate din joc pe Dragnea, tăind capul hidrei și ducând treptat la prăbușirea totală a castelului de nisip construit de acesta. Evident cu țipete de exorcizare, precum că dușmanul lumii, al universului, atacă fibra națională.

Dragnea este închis și fată un ou. Diana Șoșoacă. Șoșoacă este oul lepădat de Dragnea, din duba care-l duce la închisoare. Un personaj clinic care reușește să țină compact electoratul rezidual, de sorginte teleormăneană, cel care a ieșit să-l aplaude în cor pe Dragnea liberatul condiționat.

Imaginea de Românie socialistă cu Irina, pisica, avocata, Codrin, Dragnea, de la terasă arată o transformare a societății cu carpetă și mileu croșetat, în era de tranziție. Acesta este locul geometric al lui Dragnea. PSD, din fericire, prin vocea lui Ciolacu respinge acest aspect, cu excepția lui Dâncu, om care i-a adus niște ode grețoase la Digi, în urmă cu câteva zile.

PSD se află însă la o bifurcație: Își asumă pierderea unui electorat debil de 10% adept al lui Dragnea și Șoșoacă, preferând doar să rămână cu electoratul civilizat non liberal sau îl va curta pe acest personaj anacronic așezându-l din nou în remorcă.

Până în prezent, cu mici excepții PSD se ține departe de acest derapaj slinos, deși în actualul partid, categoric există o treime de nostalgici ai epocii Dragnea. Dacă PSD va trece peste acest hop, Liviu Dragnea va muri politic definitiv împreună cu România reziduală într-un ungher pestilențial al istoriei, alături de presa național ceaușistă care nu înțelege că i se face deja molifta.