Măciuca, între târgul mare al Olteniei şi viitorul elegant de mâine

Dincolo de dealurile frumoase ale sudului de Vâlcea, cufundată în istoria valahă, urcată în nobleţea vinului, dansată în prag de Crăciun la culele boiereşti, avem o comună, un pastel original, o întreagă variaţiune care cumulează un uriaş potenţial de patrimoniu, turism, cultură…

Comuna lui Drăghicescu, poate unul din cei mai mari sociologi ai prezentului, al cărui nume impune seminarul de debut la Universităţile din Tokyo sau din Ohio. Totul pleacă de aici.

De la Măciuca.

MaciucaDispusă în bazinul sudic al Vâlcii, pe malul stâng al Cernei, coborâtă din spiritualitatea Stăneştiului, Măciuca este locul unde legendele se ţin vii, înainte poate chiar de a apărea.

Se spune că buzduganul cu care Mihai Viteazul a făcut marea unire a celor de aceeaşi limbă e făcut de un meşter, Toader, din Botorani. O măciucă năpraznică, ornată cu ţinte, pe care şi armia lui Sinan Paşa a cunoscut-o pe viu la Călugăreni. De aici, poate, şi linia boierilor vlastelini a Măciucenilor.

Nu ştim care ar fi adevărurile ascunse de labirintul istoriei, cert este că prezentul scoate azi la lumină comuna sudului, odinioară târg comercial, cel mai mare din secolele trecute, unde se adunau grădinarii de jos, de pe Olt, cu lemnarii Vâlcii, unde porumbul doljenilor se schimba cu merele Olteniei de sub Munte.

„Un mare târg, unde, pentru zile bune, veneau mii şi mii de târgoveţi ai Munteniei, ai Olteniei, dar şi meşterii saşi din Ardeal. Erau arome felurite, cu viţei la proţap, cu multă muzică şi bâlciuri, cu scrâncioabe de te învârteau ca fasolea pe arac,  iar, nu de puţine ori, arnăuţii se încingeau de la vinul roş şi puşcau în sus sau în vreun megieş care se uita, pare-se, urât la dânşii. Erau şi fete de măritat venite, dar şi fete de nemăritat, dar iubăreţe, era, poate, cel mai Maciuca1frumos târg al sudului.  De unde omul îşi lua de toate, ca să-i ajungă măcar până la anul care venea”.

Poveşti care s-au încheiat demult, dar altele stau să vină.

Azi, Măciuca, după cum spune edilul Mugur Mărcoianu, are în faţă o mare provocare: să-şi asume şi să valorifice trecutul de poveste, dar să se ridice şi la pretenţiile viitorului.

„Din păcate, azi ar fi trebuit să vorbim, poate, de o urbanizare la Măciuca. Însă vorbim despre infrastructură. Este mult, dar, dacă aşa cum am încheiat prima lună, ne străduim să o ţinem la fel, se pot întrevedea speranţe. Ştim unde trebuie să ajungem, asta e important. Adică, un grad de civilizaţie care implică, automat, lucruri care, în altă parte, sunt fireşti – apă, canal, asfalt. Aici ne împiedicăm şi de CNADNR care, spun eu,  sunt obligaţi să privească drumul naţional, care a rămas aşa din 1989, şi să-l reabiliteze. Vorbim de o acţiune pe care o vom face toţi primarii riverani lui DN67B”, spune Mărcoianu.

Maciuca 4Şi, nu în ultimul rând, Măciuca a deschis drumul turismului de înaltă ţinută aici, în sudul Vâlcii.

„Vâlcea de sud vine ca o completare a turismului judeţului. Turismul viticol, turismul de patrimoniu (avem trei conace boiereşti, biserici de lemn sau de zid, şi asta regăsim în toate localităţile din această parte de judeţ), turismul de business sunt lucruri cu care, cu un ambalaj modern şi cu o bună promovare,  se reuneşte ciclul turistic al judeţului”, mai spune edilul.

Cel mai tânăr primar din judeţ are planuri mari, ştie unde a găsit localitatea şi ştie şi unde trebuie să o ducă.

Eforturile sunt uriaşe, dar are materie primă: potenţialul zonei, capitalul uman şi vârsta, care nu îl lasă să se resemneze.

AP

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *