Lungul drum al „cărătorului de geantă” (pupincurist) la Bărbatul de „Succes” din Politica Românească

Dacă ieri schiţam portretul femeii de „succes” din politică, azi o să facem portretul bărbatului oportunist din politică.

Şi aici, ca şi în cazul femelei, 80% dintre bărbaţii de „succes” din politică sunt doar ipochimeni care au ştiut, de pe la 18 ani, ce vor să facă în viaţă.

Vorbim din nou de două tipuri de băieţandri, care fie provin din familii nevoiaşe, deci cu o scară de frustrări galopantă, fie sunt progenituri de foste mari familii comuniste sau de actuale familii parvenite în politică. Acelaşi tipar: nu le plac şcoala, manualele, profesorii, este obositor pentru ei studiul matematicilor, fizicilor sau literaturii. Au însă ceva – charismă,  sunt maeştri ai speculaţiei şi au tupeu.

Bun, spre deosebire de femele, care încep cu aşternutul la vârsta adolescenţei, masculii încep după liceu. Ei nu urmează o facultate de stat, nu au cum să intre acolo, pentru că nu îi duce mintea, dar sunt foarte speculanţi, sunt crescuţi în anturajul de stradă şi se duc la privată.

Ei ştiu un lucru: politicul este cel care oferă o şansă unora ca ei. Şi sunt cei mai apţi pentru a intra în schemă. Încep prin a fi membri periferici (voluntari) ai unor organizaţii locale, dar sunt cei mai harnici în lipit de afişe, în mers în caravane, au plămâni de strigat la mitinguri. În acel an de ucenicie politică, au un simţ acut al adaptării şi în recunoaşterea masculului alfa. Şi imediat se fac vizibili pentru el. Sunt cei care se oferă primii să se ducă să cumpere ţigări, alcool sau cafea, sunt reperaţi ca docili („Păstrează restul!”, li se spune la un moment dat, după atâta sârguinţă).

Uşor, uşor, participă la primele şedinţe, mai aduc prieteni şi aşteaptă momentul oportun să spună „Şefu’, hai că fac eu treaba asta. Mă bag!”. E vorba de o treabă cumva murdară, poate chiar prin frig sau la kilometri distanţă. Şeful se uită cu admiraţie la tânărul respectiv. Şi deja îl reţine. După o lună de atâtea munci, de cărat geanta, de deschis portiera, şeful îi spune „Bă, nu ai şi tu un costum de haine?”. Tânărul oportunist dă din cap umil. Ştie că trebuie să joace perfect rolul de tânăr sărac, loial şi săritor. Impresionează şi şeful scoate teancul şi îl trimite la shopping.

Deja e cunsocut ca locotenent al şefului. Loialitatea lui este de vis, dar… Cu atenţie. Pentru că nu se ştie cât timp acest şef e în graţii pentru cel de mai sus. În acest timp, tânărul termină privata. Dar nu a mers la şcoală niciodată. S-a ocupat de comisioane. S-a întâlnit cu şefu’ şi cu mulţi oameni de afaceri. Şi-a făcut relaţii, i-a făcut şefului rost de femei, de băutură, a fost la chiolhanuri, fiind mereu cel treaz, cel care a ştiut să tacă.

Spuneam că nu se ştie cum bate vântul în cazul şefului. Şi tânărul nostru ştie că sunt unii mai mari ca şeful şi el, tânărul, tânjeşte mai sus. Ocheşte imediat următorul alfa. Trebuie să fie cu băgare de seamă în jocul lui dublu, să nu apară ca un trădător. Şi atunci apeleză la impresie. Începe să facă valuri discrete prin anturajul acelui şef targetat, făcând pe victima. Şi cum „a fost el marginalizat şi umilit în câteva rânduri”. Evident că omul care i-a acordat încredere la început habar nu are de acest tertip. Brusc, se produce minunea, şeful-ţintă aude de acest tânăr şi îl cheamă la el. Acesta joacă un teatru perfect, spune că el îl respectă pe cel „din prezent, deşi ar avea atâtea motive să nu”. Şeful targetat pune botul şi începe munca de a-l cuceri pe acest tânăr de toată isprava. În final, „reuşeşte” şi acest tinerel oportunist: dramatic şi grav îl dă în primire pe cel care, cândva, l-a ajutat. Planul perfect!

Şeful vechi este mătrăşit, tânărul parvine şi începe o nouă etapă. (Poate obţine chiar el funcţia celui vechi! Cinic, nu? Sau poate doar practic). De acum, se apropie de 30 de ani şi ştie că e cazul să se lupte dacă vrea mai mult. Ţinta clară, şeful targetat este liderul judeţean de partid. Oricum, se află deja bine plasat în schemă, este locotenent al unui lider important, a intrat în afaceri cu mult suport, dar afacerile lui sunt găinării, cu profit imediat. Nu sunt afaceri mari, sunt strict dependente de stat.

Obţine chiar o funcţie administrativă, unde are datorii foarte precise, să facă rost de bani pentru partid. Ştie mecanismul şi se descurcă. Uşor, e ajutat de tupeu şi de retorică. Începe să devină vizibil şi targetează funcţii clare – lider de partid, candidat pentru CJ, candidat pentru parlament, sinecuri grase în deconcentrate sau la guvern. Ştie să „împartă” şi aici e calitatea lui de bază.

A reuşit chiar să mai cumpere studii, bravează cu experienţa sa intelectuală, din administraţie, din politică. Dacă are retorică, apare în media şi începe să-şi construiască o imagine, plăteşte presa oportunistă şi este sursă bună de cancanuri.

După vârsta de 35 de ani va da lovitura, asta mai ales dacă ştie să fixeze punţi de intrare la nivelul central al partidului, prin inşi crescuţi la fel ca el. Unde sunt ăştia? Peste tot, luaţi-i pe toţi vechii politicieni şi uitaţi-vă, în baza de date, la cei care au cărat geanta lui Băsescu, Ponta, Tăriceanu, Dragnea, Blaga etc. Apoi căutaţi proiecţiile lor în provincie. Şi acum, uitaţi-vă, în prezent, la cine au ajuns.

De aceea, un bărbat serios ezită să intre în politică. 80% dintre masculii din politica românească sunt pe acest prototip. Îmi cer din nou scuze celor 20% dintre politicienii serioşi din România.

Dar aveţi un instrument de măsură, când vedeţi pe unul care vă dă lecţii de economie, de politică, maestru în tot felul de analize, nu vă lăsaţi furat, priviţi imediat CV-ul acestuia şi vă daţi seama pe loc de spoială.

Acesta este motivul pentru care România a galopat ani buni prin mediocritate, din cauza celor 80% dintre fetele şi 80% dintre băieţii pe care i-am analizat ieri şi azi.

Ferească Dumnezeu de aceşti masculi puşi, numiţi în funcţii cheie în administraţie, agenţii, departamente, instituţii… Praful se va alege, în scurt timp, de ele… Pentru că, dincolo de spoială, respectivii nu au nimic performant.

Liviu POPESCU