Livezi, o comună emblematică pe Valea Olteţului

Chiar dacă uneori ne vine greu să recunoaştem deschis, cu toţii ne tragem din lumea satului. Fără să ştim, ducem cu noi toate simţirile, gesturile, dorurile, împlinirile şi neîmplinirile moşilor şi strămoşilor noştri ţărani care au trăit şi au trudit pe ogoarele mănoase din acest capăt de ţară.
O întoarcere în lumea satului nu poate fi decât o recunoaştere a originii noastre, dar şi descoperirea unui loc plin de legendă, pentru că nimic nu este întâmplător.

Livezi este o comună emblematică în Valea Olteţului, comună oltenească, veche vatră românească, de unde au plecat oameni care au schimbat istoria chiar. Şi ne referim aici la Pia Brătianu doar.

Ţărani – eroi, fii şi fiice de ţărani care au învăţat carte în şcolile modeste din sat şi au plecat, devenind profesori, medici, inventatori, într-un cuvânt, „oameni care fac cinste locului”, boieri care au avut moşiile în acest colţ de ţară şi care şi-au adus şi ei contribuţia la prosperitatea satelor ctitorind din banii proprii şcoli şi biserici, nume de generali militari iluştrii care au contribuit la făruirea României Mari, acesta este tabloul Liveziului.

Într-un început de secol tehnologizat şi computerizat până la saturaţie, torturant şi alienant, înstrăinarea, indiferenţa par a fi sublima virtute a vieţii noastre cotidiene. Normalul, sensibilitatea şi nevoie de frumos, nu se mai poartă.

S-au restrâns, au devenit caduce, nu mai fascinează pe nimeni. Sau, dacă mai fascinează, acest lucru se petrece din ce în ce mai rar şi întâmplător. Ne prăbuşim cu încetinitorul. În noi înşine. În resemnare. În dezrădăcinare. Ne despărţim de lumea sufletului nostru şi
mergem către nicăieri şi niciunde. Nefericiţi şi debusolaţi.  Ne rupem de obiceiuri, tradiţii şi mitologii, de curăţia şi simplitatea vieţii, care ne-au însoţit şi marcat ivirea pe pământ şi trecerea prin zodii şi anotimpuri.

Se prăbuşesc şi dispar civilizaţii şi eternităţi milenare. Cum ar fi, de pildă, satul românesc de azi, ademenit de istorie şi trădat de istorie şi de destin. Redus la o alcătuire însingurată de oameni şi case, înghesuit în neputinţa de a-şi păstra întreagă lumina care i-a ocrotit, blajină şi suverană, balada de rouă şi lacrimă încrustată pe propriul suflet.

De aceea, la Livezi, istoria se luptă să trăiască împreună cu modernitate şi nu în adversitate. Administraţia publică şi-a propus să investească în confortul locuitorilor dar păstrând tradiţiile, păstrând frumoasele biserici, troiţele, casele boiereşti şi sperând că localitatea îşi va reprimi blazonul de odinioară.

AP

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *