Lacul fără fund sau lacul cu şerpi blestemaţi din Ocnele Mari

Lacul fără fund sau lacul cu şerpi blestemaţi

În zonă i se mai spune lacul lui Covoi.

Acest lac este situat în zona Goruniş-Lunca, la altitudinea de 411 metri. Mircea Galina, care a împlinit de curând vârsta de 80 de ani,  spune  povestea acestui lac.

Lacul Covoi, până la 1900, era o baltă de peşte, din care se aprovizionau prăvăliile din împrejurimi, iar în timpul iernii se colecta gheaţă pentru diverse gheţării de pe teritoriul localităţii, necesară la conservarea hranei.

O particularitate interesantă este că gheaţa, aici, se tăia atât cu securea, cât şi cu fierăstrăul, în calupi de 30 de centimetri (pusă sub strat de paie) şi apoi se transporta cu carele cu boi  acolo unde se solicita.

Gheaţa de aici mergea spre Bucureşti, spre marile restaurante sau hoteluri de pe Calea Victoriei.

Dumitru Buca a cumpărat acest lac de la Covoi în anul 1930 şi îl folosea pentru gheaţa care îi asigura conservarea alimentelor şi pentru peştele proaspăt pentru hanul din zona Ocniţa -Hodorog.

Se comercializau mai multe specii de peşte, din ce îşi aminteşte nea Galina, printre care crap, caras, roşioară, platică etc.

Îşi aminteşte totodată cu nostalgie că, atunci când era mic copil, împreună cu copiii din vecini,  „se dădeau cu troaca pe suprafaţa apei”.

Nimeni nu a reuşit să-i atingă fundul, mai mult, se spunea că acolo, undeva în adâncuri, stă un monstru care produce şerpi, mii de astfel de reptile.

De altfel, toate gospodăriile din zonă sunt pline de şerpi primăvara şi vara, oamenii se trezesc cu ei în grădini, pe cerdac…

„Sunt peste tot, nu sunt periculoşi, dar te sperie când îi vezi printre legume”, spune o localnică.

În timpul celui de-al doilea război mondial, pe când avea vârsta de 9 ani, nea Mircea Galina îşi aminteşte că, fix în mijlocul apei, a căzut un obiect dintr-un avion care zbura la joasă altitudine. Nu a explodat, nici nu a împroşcat apa acest obiect la contactul cu suprafaţa lacului şi nea Mircea crede că erau ceva provizii militare pentru mişcarea de rezistenţă din această zonă.

Nimeni nu a îndrăznit să intre în apă să vadă ce este.  Legenda este încă destul de vie.

În imediata apropiere a lacului exista un drum strategic, pe care treceau periodic coloane de soldaţi.

Dumitru Buca a investit ceva bani în lac, a consolidat malurile să nu se surpe şi l-a populat cu papură pentru confecţionarea de rogojini, paporniţe şi diferite împletituri.

Dumitru Buca a vândut lacul lui Ochi Albi, care îl are şi acum în proprietate.

Este un loc superb prin naturaleţea locurilor şi, chiar dacă este proprietate privată, se poate vizita.

Nea Mircea Galina locuieşte în zonă şi vă poate povesti o mulţime de lucruri despre aceste locuri, despre Salina Ocniţa (fost Penitenciar), chiar şi despre perioada în care Gh. Gheorghiu Dej a fost închis aici, şi o mulţime de alte lucruri interesante care merită ascultate.