Lacul din Vâlcea de care puțină lume a auzit, deși este foarte aproape de un important drum național

Și asta pentru că lacul se află pe un drum forestier, prea puțin folosit de turiști, intersant doar pentru temerarii care vor să afle pe unde circula odinioară Lotrul.

Ne aflăm pe malul lacului Vidra, unde ajunge DN 7A, dinspre Voineasa. O intersecție importantă, ne arată un indicator, stânga Obârșia Lotrului și dreapta…Stațiunea Vidra. Adică monstruozitatea lăsată de izbelilște de sindicatele din România, după ce au vrut să tragă o țeapă uriașă unui important om de afaceri din București.

Majoritatea turiștilor evident aleg traseul drumului național care duce spre zona bulevardieră a Transalpinei. Nimeni sau foarte puțini fac dreapta spre cimitirul sindical. Pe un drum prost, plin de gropi se ajunge în 5 km la Barajul Vidra. Cel mai mare baraj de arocamente din România. Baraj care ține în spate uriașul Lac Vidra, lac care oferă curent electric trecând prin trei hidrocentrale – Ciunget, Mălaia, Brădișor, din care două subterane. De aici imaginea cu Munții Latoriței și a Ștefleștilor este una superbă.

Bun, de aici, ai două variante, fie să te întorci spre drumul național 7A, fie să continui drumul spre Voineasa pe lângă baraj în jos, pe vechile cataracte ale Lotrului. Și adevărul este că merită cea de a doua variantă.

Drumul nu este unul senzațional, pentru o mașină de teren nu pune probleme iar cu o mașină cu gardă joasă, trebuie să fii foarte atent. Iar pentru o drumeție este senzație. Pentru că poți să admiri acolo, în cheile Lotrului, culmile și stâncile abrupte ale acestor munți prin care râul a săpat în milenii un defileu extrem de îngust dar spectaculos.

Locul este aproape virgin, copac lângă copac, brazi bătrâni și brazi căzuți, o liniște spartă de zecile de pârâuri care vin din toate părțile, recompunând în vechea albie a Lotrului, râul care a fost barat mai sus.

Mergi, încercând să prinzi cu coada ochiului, un cerb sau un râs, pentru că aici se plimnbă nestigheriți, alături de cocoși de munte, pe unii chiar auzindu-i. Și după mai bine de o oră de mers, rămâi absolut surpins. Când apare coada unui lac. Un lac care treptat începe să se lărgească. Este vorba de lacul Balindru și barajul Balindru, care face parte din toată această uriașă amenajare hidro din nordul Vâlcii. Un lac tăiat pe mijloc de un viaduct, un lca cu margini naturale, din stâncă dură și care are o adâncime de..27 de metri. Un lac izolat aici în creierul munților.

”Pe traseul acesta sălbatic apare, ca de niciunde, lacul de acumulare Balindru, în fapt un alt contributor hidroenergetic  la sistemul de acumulări și hidrocentrale din bazinul Lotrului( nu mai puțin de 9 baraje și lacuri asociate). Micuț și înghesuit printre versanții, încă împăduriți, lăcușorul acesta este o apariție insolită, la capătul traseului de 14 kilometri care pleacă de la Voineasa și se termină aici. Lacul este situat la altitudinea de 1030 de metri si are un volum de aproape 0,7 milioane de metri cubi. Drumul poate fi făcut cu mașina în jumătate de oră, dar pierdeți plăcerea de a vă plimba prin pădurile de fag și de amestec cu molid și de a simți aerul tare, ozonat cu miros de mușchi și hribi” (Viorel Irașcu)

Mai jos de lac, ajungi în zona cataractelor. O cascadă plină de grohotiș prin care Lotrul țese cea mai mare urgie de ape, abia îl vezi cum se luptă cu pietrele, după care iese calm și continuă drumul spre Voineasa. Vorba vine Lotru, vorbim de albia Lotrului, în care afluenții recompun iar vechiul râu care azi, curge dirijat prin subteran.

Ajungi încet la Voineasa prin Capra Foii, admirând cascadele, vechile mine de mica, îndrăgind acest județ și recomandând tuturor turiștilor care vin la Vâlcea, să nu omită din programul lor, această minune a naturii: Cataractele Lotrului și cochetul lac Balindru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *