Lacul Balota, lacul unde sunt ascunse comorile haiducilor

Este undeva la 1200 de metri altitudine, departe în inima Căpăţânilor. Lacul ielelor, al spiritelor,  un lac străveziu prin care se vede cerul. Lacul Balota.

Vâlcea deţine o comoară de care puţină lume ştie şi prea puţin s-a scris. Lacul Balota, din comuna Vaideeni. La capătul cheilor Luncavăţului, în liniştea munţilor, se află ascuns lacul tăcut, lacul unde noaptea aleargă ielele, unde verdele e mai verde decât culoarea molizilor care se înalţă de jur împrejur.

Cine doreşte să ajungă la lacul Balota are de mers peste 10 km din comuna Vaideeni spre creasta Căpăţânilor şi trebuie să urce serpentinele cheilor celui mai frumos râu, râul care împarte judeţul în două, Luncavăţul, mediana celui mai frumos tărâm din România.

Lacul nu e mare, este un lac îndiguit, pe fundul căruia se spune că se află o stână legendară a zonei. Legende, dar cert este că aici, în apropiere, se află Tribunalul Haiducilor şi locul unde satul se ascundea din calea invadatorilor. Unde îşi punea la adăpost ceea ce avea mai de preţ.

Şi cea mai cunoscută legendă a locului este că aici, sub fundul lacului, există comorile haiducilor. Că atunci când e cutremur, apele lacului se luminează şi mii de stele (galbenii) se reflectă din lac. De parcă cerul s-ar fi mutat pe din dos.

Asta este povestea lacului. Una din zecile de poveşti ale Vaideeniului, ea însăşi localitate poveste, străbătută de trei ape – Luncavăţ, Recea şi Cerna, trei chei prin munţi, peste 25 de peşteri, localitatea aflată la poalele Stâncoşilor României.

Mihai IONESCU

 Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link www.ramnicuvalceaweek.ro către pagina acestui articol.