La Râmnicu Vâlcea se pun bazele primei mari corporaţii româneşti în domeniul chimiei

În urmă cu 6 ani, cel mai mare agent economic din judeţul Vâlcea, combinatul chimic Oltchim intra oficial în colaps, în luna august 2012, unitatea efectiv sistându-şi activitatea. Asta se întâmpla la capătul unui lanţ de proteste şi al unui război economic între managementul din acea vreme şi un acţionar minoritar, ambele entităţi acuzându-se reciproc de accelerarea dezastrului pentru compania fanion a chimiei româneşti.

Oltchimul a luat naştere la finele anilor 60, odată cu era industrializării socialiste, conturând alături de Uzinele Sodice, de Centrala Termoelectrică, Vilmar, Uzina G, Uzina Mecanică, primul parc industrial din judeţul Vâlcea.

A fost efectiv un fenomen mai mult decât economic, unul cu puternice consecințe sociale, populaţia municipiului dublându-se în doar 10 ani, de la 40.000 de locuitori în 1970, la peste 80.000 în 1980, depăşind suta de mii în 1990.  Dublarea numărului de şcoli, a numărului de licee, dispariţia a două comune Râureni şi Goranu, Râmnicu Vâlcea intrând pur şi simplu, în primele 20 de oraşe industrializate ale României. Asta pentru că, Argeşul şi Vâlcea, cândva un singur judeţ, acum lucrau economic interdependent, cele două platforme fiind legate şi fizic prin conducte subterane, astfel încât Arpechim și Oltchim lucrau într-un singur concern, fapt care a durat până spre anul 2000.

Mai multe situaţii, cauze pe care nu le mai analizăm aici, decizii neinspirate, privatizări cu cântec, s-a ajuns ca, în anul 2012, Oltchimul să traverseze cea mai neagră perioadă a existenţei sale din cei peste 50 de ani de funcționare. Totul culminând cu intarea în insolvenţă în anul 2013, fiind repornit doar cu 5% capacitate de producţie. Au urmat mai multe tenative de privatizare, unele cu iz de telenovelă, după care s-a reuşit formula, în acord cu creditorii, de a desface combinatul în active, pentru a deveni mult mai tentant pentru ofertanţi.

Aşa s-a ajuns ca Ştefan Vuza, omul care administrează Chimcomplex să intre serios în cursa pentru a achiziţiona activele performante ale combinatului, Vuza declarând, în repetate rânduri, că doreşte să înfiinţeze o mare corporaţie chimică în România cu numele de Compania Română de Chimie, concern care să înglobeze toate uzinele din portofoliul deţinut.

După un an de discuţii, analize, verificări (Comisia Europeană, Consiliul Concurenţei, CSAT, etc), câştigătorul ultimului proces de privatizare, Ştefan Vuza a reuşit, iar activele perfomante (Clorosodice, Oxo-alcooli, Polioli, Servicii pe teren, Vagoane şi VCM/PVC 1, terenuri, clădiri, investiţii în curs de execuţie, drepturi de proprietate intelectuală şi utilaje, echipamente, tehnologii) ale Oltchimului au devenit active ale Chicomplex România. Efectiv din 8 decembrie, după ce au fost achitate cele 128 miliioane de euro, la Râmnicu Vâlcea funcţionează sucursala Chimcomplex. Această sucursală va fi una din piesele de rezistenţă ale viitoarei corporaţii româneşti, Compania Naţională de Chimie.

Procesul de privatizare poate fi definit ca unul de succes, 1200 de salariaţi au fost angajaţi la noua societate. Deşi au fost mici turbulenţe, cauzate de spirite ceva mai nostalgice, după o discuţie cu noua conducere a companiei, majoritatea celor care priveau ezitant acest proces, au înţeles şi se numără printre cei 1200 de salariaţi. Procesul a fost benefic pentru angajaţi, aceştia primind o primă de instalare, pe lângă salariul nemodificat, specialiştii au primit bonficaţii, noua conducere dorind să pună accent pe cei din garda veche „maiştrii, tehnicieni, ingineri” care au format generaţii de meseriaşi. Mai mult, Chimcomplex este implicat în procesul educaţional din Râmnicu Vâlcea, fiind printre companiile care finanţează învăţământul dual inaugurat în acest an, dorind să recruteze şi să formeze o forţă de muncă cu înaltă calificare pentru viitorul combinatului vâlcean. Ca o paranteză, toţi salariaţii Chimcomplex au beneficiat de primă de Crăciun de 1200 de lei, iar salariile medii sunt mai decât salariul mediu din Vâlcea.

Revenind la viitorul combinatului, planurile noii conduceri prevăd investiţii de peste 100 milioane de euro, în următorii cinci ani, aproxiamtiv 25 de milioane pe an vor fi investiţi în upgrade-uri la majoritatea unităţilor de producţie, se va investi în plastifianți, în eficientizarea energiei, se vor dezvolta și crește capacitățile produselor ce se caută pe piața internă și externă, planuri care prevăd şi construirea unei mici fabrici de etilenă în cadrul combinatului vâlcean. Pe măsură ce unitatea se va deschide pentru noi produse, iar perfomanţele vor creşte, nu este exclusă angajarea de personal nou.

Aşadar, prin privatizarea combinatului vâlcean, unul dintre ghiulelele grele care atârnau de ani buni de piciorul economic al Vâlcii, a dispărut. Proiectele lui Vuza spun că acesta a venit definitiv la Vâlcea să facă performanţă.

Ca jurnalist din presa locală, care a urmărit în ultimii 10 ani acest traiect al combinatului, de la convulsii până la succese, nu am decât o singură variantă, să ofer un cec în alb, investitorului care a reuşit să „garanteze cu propria avere” şi să aşteptăm finalul lui 2019, pentru a spune dacă ne-am înşelat sau nu. Este o invitaţie pentru toţi vâlcenii care sunt interesaţi de Fenomenul Oltchim, un fel de „gentlemen agreement” între noi şi chimiştii de pe platformă.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *