La Păușești Otăsău, instanțele de judecată toarnă filmul ”Zona Crepusculară”!

Păușești Otăsău. Este una dintre cele mai elegante localități de pe Valea Otăsăului, aflată în Mărginimea Depresiunii Horezului. O localitate curată, cu case mari, frumoase, cu oameni responsabili, mulți rezidenți din zona urbană s-au mutat aici. O localitate în care deja prinde contur un frumos complex turistic și în care toate lucrurile sunt făcute cu bun gust și bun simț.

O rânduială și o așezare demnă de un adevărat sat european. Aici există și o mică economie locală, există și sport, școlile sunt bine pus la punct, calitatea cadrelor didactice precum și condițiile oferite în aceste unități de învățământ atrag copii din 4 localități învecinate.

Păușeștiul are și un centru civic frumos, totul arată precum un parc, în care zilnic se ascultă muzică, Avan dovedind că este un primar care știe să administreze bine localitatea.

Numai că…în Păușeti Otăsău, lucrurile își pierd la un moment dat logica și aici poate fi turnat un sezon interesat din Zona Crepusculară, în regia justiției din România, o justiție care și-a pus în cap, parcă,  să desfigureze cu orice preț localitatea.

Despre ce e vorba?

Acum mai bine de un an, când Primăria Păușești a decis să amenajeze uniform tot centrul civic, cu alei pietonale, garduri, instituții, terenuri de sport, parc, exact lângă sediul primăriei, o proprietate care părea abandonată nu a fost receptivă la acest plan. Adică proprietarul.

O proprietate care era împrejmuită pe toate laturile de o răgălie de gard de uluci care contrasta teribil cu restul zonei. Gard putrezit, legat cu sârmă. Primarul Cătălin Avan a încercat să vorbească inițial cu proprietarii că e cazul să fie solidari cu modernizarea acestui centru. Neprimind niciun răspuns, primăria nu a stricat gardul de uluci, care era pe jumătate putred dar a construit unul nou, lângă el, oferind chiar ”o jumătate de metru” în plus proprietății. Nimeni nu se gândea că va fi cineva nemulțumit.

Șoc! Proprietarul a făcut scandal. Pentru că el dorea răgălia respectivă. Că de ce i s-a stricat gardul!  Și au început procesele. Toți care au venit, experți, poliție se închinau. Adică îți face cineva un gard de piatră, elegant și tu vrei să fie stricat! În primele instanțe primăria a câștigat dar la final, la București, la cea mai înaltă instanță, proprietarul a câștigat. ”Refacerea răgăliei de gard” plus cheltuieli de judecată a fost verdictul final.

Și așa s-a întâmplat. Primăria a trebuit să demoleze gardul nou și să îi monteze omului răgăliile respective. Bine că nu le aruncase.

Dar asta nu e tot!

Același proprietar somat totuși să-și modernizeze măcar gardul (altă răgălie) de la strada principală (drumul județean), a părut că înțelege, în cele din urmă. A schimbat ulucile cu altele mai noi, numai că s-a cam întins, adică ”a confiscat”, a ”mușcat” din domeniul public o jumătate de metru. O spun măsuratorile cadastrale, intabulările, fotografiile de dinainte și de după, experții, inginerii cadastriști.  Și aici au început procese, instanțe și la București hop vine sentința șoc. Cică, proprietarul are voie să se întindă cât vrea, în domeniul public! Gardul nou rămâne pe loc! Bine naiba că nu se dusese cu gardul până în carosabil. că acolo îl lăsau instanțele.

Uimire? Halucinant? Nu, instanțele din România așa au decis. Omul are dreptul să confiște din terenul public. O invitație pentru oricine să facă la fel. Dacă ai un avocat bun, garantat că se poate obține cât teren vrei.

Dar, suntem în România, stat de drept și respectăm evident deciziile instanțelor.

Deci cam aceștia sunt oameni care oferă niște decizii judecătorești, decizii care pot oricând intra în Cartea Recordurilor, oameni care vor lua pensii speciale. Pe ei îi doare în paișpe de estetica unei localități mici de provincie sau de terenul public aferent unui drum județean. Legile în România sunt diferite, depinde de unde le citești, pe ce axă, pe ce diagonală și cât de bun este avocatul. Dar noi resepctăm deciziile instanțelor din România. Așa trebuie și așa vă sfătuim pe toți să faceți.

de Michel Foot

…pe alocuri articolul de mai sus ar părea, din păcate, un pamflet.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *