La această oră, România a rămas fără opoziție!

După decizia celor trei partide parlamentare PNL, PSD și UDMR de a constitui o majoritate de guvernare, România se află într-un mare impas democratic. Pur și simplu, a fost desființată ideea de opoziție.

Ce rămâne în parlament după coagularea celor trei partide? O zonă vidanjabilă, numită AUR și două mici corpuscule, USR și Orbaniștii.

Ce opoziție ar urma să facă respectivele trei entități politice? În primul caz, zona nefrecventabilă a AUR, nu vom avea parte decât de istericale, de personaje insalubre, de omul cu telefonul, un amalgam de prostie, demență, zona neagră a politicii. O zonă care niciodată nu ar putea fi văzută ca o alternativă la guvernare. Acolo sunt adunați conspiraționiști, bubuli, reptilieni, analfabeți funcționali, un produs de fapt al gloatei care încă este captivă între național ceaușism și telenovela de pe Kanal D. În concluzie ceea ce face AUR nu este opoziție, este exact ceea ce fac suproterii Ultrasi ai unor echipe de fotbal care nu vin la meci decât pentru a se bate cu jandarmii. Odată cu finalul pandemiei, AUR-ul va scădea înapoi sub cele 10 procente, în zona obscură a politicii

USR. Un partid de nișă, care poate face o opoziție dar de principii. Iar la electoratul majoritar din România nu funcționează o astfel de agendă. Opoziția de principii cu privire la statul de drept, la justiție, la morală, nu va prinde niciodată la omul fără asfalt, canalizare, gaze și iluminat public. Sunt deziderate mult prea sofisticate pentru el, cel care are nevoi imediate și care așteaptă doar veștile despre mărirea pensiei, a salariului minim pe ecomomie și buldozerul primăriei care să-i facă o cale de acces. USR fie va continua să se adreseze unei anumite elite metropolitane sau unor tineri corporatiști care oricum câștigă minim 2000 de euro salariu, fie va încerca să devină un partid de mase. Și care să știe să negocieze interfața cu alegătorul generalist. Probabil USR va reuși să adune spre 20% la alegerile din 2024, capitalizând voturi din zona noii generații dar nu suficiente pentru a schimba jocul politic.

Orbaniștii. Ludovic Orban va trebui să înțeleagă un aspect important dacă vrea să mai joace o carte politică. Faptul că el este ultimul supraviețuitor politic de după 2000 și că deja este expirat pe persoană fizică. În consecință el trebuie să treacă în culise și să caute sprijin în zona liberal conservatoare, mă gândesc acum la PMP-ul lui Diaconescu și să construiască un pol de dreapta. Identificând un personaj proaspăt, nou, care să intre pe scenă. Dacă va face în continuare acel balet între discursul gen AUR și anti-certificat verde, Orban poate ruina exact speranțele liberalilor care se simt trădați acum de PNL-ul lui Citu. La această oră, Orban nu înseamnă nici 10 procente în schema electorală, pentru că nu este bine definit. Mai mult, ideologic Orbaniștii sunt în adversitate cu USR-ul, momentan îi leagă doar un inamic comun dar pe fond, ei nu au puncte de intersecție.

În concluzie, la această oră, România multă, cea electorală, nu mai are opoziție, are doar niște entități politice, care nu fac parte din arcul guvernamental dar care nici nu reprezintă o alternativă.

Este un fapt extrem de periculos, prima dată în istorie. Pentru că în 2012, chiar dacă USL asigura peste 60% din majoritatea parlamentară, opoziția era formată din PDL și de președintele Traian Băsescu.

De această dată ne confruntăm cu un stat acaparat în totalitate de noua majoritate: Cotroceni, guvern și parlament.

Liviu POPESCU