Judeţul Vâlcea are cel mai mare potenţial turistic din România

La aproape un an de când călătoresc la firul ierbii prin Vâlcea, pot spune, în cunoştinţă de cauză, faptul că acest judeţ are, de departe, cel mai mare potenţial turistic al României. Şi o spune unul care a văzut Delta Dunării, Constanţa, Bucovina, Maramureşul şi Alba moţilor.

Însă ce tezaur turistic deţine Vâlcea este unicat în România. Pornind doar de la simplul aspect că acest judeţ are nu mai puţin de 10 staţiuni, aflate în diferite faze de existenţă: Călimăneşti, Olăneşti, Govora – deja cunoscute prin balneologie şi nu doar, Ocnele Mari – în faţa unui boom turistic, Horezu – unde tradiţia şi eleganţa formează o staţiune atipică, Voineasa – în statuarea identităţii, Vidra – în aşteptarea impactului Transalpinei, Obârşia Lotrului – în formare, Vârful Romani – în formare şi Ursu Ursuleţul – în stadiul de proiect. Deci 4 balneare, 1 tradiţională şi cinci montane, din care 4 la peste 1000 de metri, două fiind chiar la 1.600 de metri.

Toate aceste staţiuni, care dormeau până în urmă cu doi-trei ani, au tresărit în ultima vreme şi au crescut în ritmicitate – Călimăneştiul a cucerit prima vară, Olăneştiul va avea, în 2016, pasul iniţial, Ocnele, în luna decembrie, îşi decide viitorul. Este ca şi cum ai privi un câmp, în februarie, şi vezi bulbii cum ies din pământ.

Toate aceste 10 staţiuni vor fi polul turistic al României în următorii 5 ani. Pentru că toate oferă de la aerosoli la pârtii perfomante de schi, de la ceramică la băi cu sare.

Patrimoniul ecleziastic deja are anul 2015, kilometrul 0.

Dacă până acum doar ne lăudam cu cele mai multe mănăstiri pe cap de judeţ, cele din Bucovina fiind împrăştiate pe raza a trei, din acest an, aceste mănăstiri se leagă printr-un concept identitar – „Drumul Mănăstirilor Olteniei de sub Munte”, un concept care va lega turistic, rutier, structural, ca turism, toate cele 32 de schituri şi mănăstiri de patrimoniu din Vâlcea. Acestea sunt fie ctitorii voievodale, fie ctitorii ale aristocraţiei româneşti, prime academii de cultură. Aceste mănăstiri, legate de cele 10 staţiuni de mai sus,  completează o hartă de excelenţă.

Castele Boiereşti cum ne place să le spunem – Vâlcea deţine un portofoliu exemplar de conace sau cule: nu mai puţin de 40 de astfel de reşedinţe ale boierilor sau boiernaşilor din România veche. Brătieni, Măldăreşti, Bălceşti, Tetorieni, Zătreni, Pleşoieni, Lahovary, Pârâieni, Otetelişeni, Măciuceni, Sănduleşti, Greceni, Duca etc sunt neamuri ale aristocraţiei din Ţara Românească. Aceste reşedinţe sunt în picioare, iar cele care au fost retrocedate este imperios ca noii proprietari să le păstreze şi reabiliteze, pentru a le oferi circuitului turistic.

Complexe de agrement şi spa-uri – Olăneşti, Călimăneşti, Dăeşti sunt doar câteva din viitoarele centre moderne pentru un turism de lux sau de rafinament, centre care se află în execuţie şi care vor gânguri în anul următor.

Ţara Loviştei  sau Ţara Cruciaţilor, Ţara Lotrului, Ţara Horezului, Ţara Vinului sunt zone impecabile, care sunt diferite pe fond, dar legate prin formă, sunt locuri unde orice turist poate vedea ceva diferit: relief, tradiţii, arhitectură, staţiuni, cultură (inima acestor ţări fiind staţiunile despre care am vorbit).

Ţara Vinului, care uneşte Drăgăşaniul cu 17 localităţi viticole ale sudului, este o Toscană de Vâlcea, unde deja turismul specific a prins rădăcini – Isărescu, Avincis, Iordache, Stirbey sunt doar câteva din numele de referinţă.

Râmnicu Vâlcea dezvoltă încet un areal sudic perimetrizat de complexul de agrement şi de Lacul din zonă, un cartier turistic, Bulevardul Dem Rădulescu, artera care trece prin pădure, areal ce poate fi uşor definit ca fiind un Copou al sudului. Aici se va dezvolta turismul Râmnicului de sare, în jurul unui modern centru de agrement, care deja este cunoscut şi căutat anual de argeşeni, gorjeni, olteni, doljeni şi teleormăneni.

Dacă nu omitem cele 8 microclimate deltaice apărute pe firul Oltului, unde totul, de la lebede, stufuri, grinduri, insule, la lişiţe, nuferi, aşadar chiar totul te duce cu mintea spre Tulcea…

Dar să nu ignorăm Valea Oltului, Valea Lotrului, Valea Olăneştiului, Cheile Latoriţei, Cheile Cheii, Cheile Luncavăţului, Cheile Bistriţei, cascadele – dintre cele mai înalte (Mălaia) cele cu tunel (Lotrişor), peşterile – cele verticale din Câineni, traseele montane care urcă la 2000 de metri, trovanţii de la Costeşti şi Oteşani, şiroaiele de la Râmnicu Vâlcea şi Slătioara, opt fortificaţii romane, două cetăţi daco-romane, 88 de biserici de lemn, vechi de sute de ani, singura mocăniţa din sudul României, două Parcuri Naţionale – Cozia şi Buila Vânturariţa, cea mai înaltă şosea din ţară, Transalpina şi a doua în proiect, Transcăpăţânii…

Un patrimoniu, un tezaur turistic adunat într-un singur judeţ, unicat din punctul de vedere al concentrării de obiective. Un bazin care acum se dezvoltă, se potenţează, pe care Râmnicu Vâlcea Week îl va promova în aceste pagini ori de câte ori va putea.

De aceea, verile, primăverile, toamnele şi iernile sunt atât de speciale în primul atestat, dar şi cel mai frumos judeţ al României.

Mihai IONESCU