Istoria unui dezastru. Cernișoara în 35 de ani, doi primari: Unul plângea după Ceuașescu și unul după Dumnezeu

Deschidem azi o serie de reportaje despre punctele negre ale Vâlcii. Zone cu potențial uriaș dar care din varii motive nu au găsit cadența, un mers, o identitate economică iar astăzi, se zbat în sărăcie, în depopulare, lipsă de perspective. Cu o gaură uriașă, deficite finaciare și dependență de ”pomeni”.

Primăriile care nu au accesat niciodată fonduri europene, au stat doar cu mână întinsă pentru firimituri de la centru sau de la județ. Le vom analiza pe rând.

Cernișoara, sau tâgul de pe Cerna, povetea apei negre, astan grație zăcămintelor de cărbune de suprafață, această localitate a fost una aristocratică, până prin veacul XIX,  una boierească cum spun românii. O comună care are are eroii ei, la Revoluția lui Vladimirescu, în 1848 și în toate cele 3 războaie începând cu 1877.  Sunt la bază crescători de animale, oameni care lucrau la pădure, oameni cu fânețe, pământuri, târgoveți care mergeau cu caravane de fructe și alte produse de la munte, în toată Oltenia. Țărani bogați, chiaburii cum i-au numit în secolul XX, comuniștii. Strângători, oameni cu case mari, frumoase.

Ne aflăm doar în Mărginimea Horezului, unde mai multe drumuri din Cernișoara plecau spre Oteșani, spre Stroești, spre Roești și Râmnic. Și de acolo, departe în țară.

Mulți comercianți așadar se aflau în această frumoasă comună dosită de păduri, codrii Modoiei, celebra pădure seculară păzea și închidea la răsărit Cermișoara.

Comunismul a venit și a mutilat complet ADN-ul acestei frumoase comune. Prin minerit. Zăcămintele de cărbune descoperite pe teritoriul Cernișoarei au transformat comuna asta frumoasă subcarpatică într-una industrială. Mii de mineri au luat cu asalt această comună și ușor economia agro zootehnică a fost distrusă. A fost schimbat complet structra ei de bază. Mai ales că minerii veneau de prin toată țara.

Revoluția din 1989 a prins comuna Cernișoara în plin avânt minier după care a început decăderea și degradarea localității. Odată cu lichidarea mineritului ca industrie.  Aproape 30 de ani, primarul care a avut 7 mandate a fost un nostalgic comunist unul care în ruinele localității deplângea frumoasa epocă de aur și marile ctitorii ale PCR. Niciun proiect, doar 8 km de apă au fost introduși în 30 de ani. Nimic infrastructură, nimic altceva. O comună care din inerție mai rezista, dar murea de la zi la zi.

Pe fundalul sărăciei care deja se întindea ca un cancer în Cernișoara, un cult neoprotestant a luat naștere în zona vulnerabilă a locuitorilor și următorul primar a fost ales fix din rândul clerului acestui cult, având voturile ”enoriașilor”. Votat ca o speranță fiindcă fusese un fel de șef peste camionagii unei mari societăți din România, aspect cu care chiar  se lăuda peste tot.  Numai că, speranțele cernișorenilor de a identifica o nouă cale economică nu au izbutit și s-au terminat în doar 3 ani. Dacă fostul primar, umbla cu Ceaușescu la brâu, actualul primar penticostal umblă cu Dumnezeu, propovăduind o nouă renaștere. O nouă destinație spirituală. Una spirituală și nu materială sau economică. Numai că Dumnezeu (indiferent de cruce și mătănii) nu aduce investitori și nu face el proiecte, nu creează bunăstare. Dumnezeul penticostalilor nu aduce singur fonduri europene, canalizare, asfalt și apă. Nici el, din păcate, nici edilul.

Trei drumuri betonate și două poduri nu salvează istoria unei comune. Și nu oferă perspective. Alegerile trecute a fost destul de greu lămurite iar la această oră, comuna Cernișoara își continuă liber prăbușirea. Există deja un conflict puternic între oamenii de afaceri din localitate și administrața locală, populația tânără a dispărut cu totul din comună, vârsta medie este de peste 55 de ani. Noroc cu Consililul Județean care în avânt electoral pentru a-și salva preotul peticostal a turnat asfalt spre Oteșani.

Din păcate proiectele de a salvare a comunei lipsesc cu desărvârșire, Cernișoara nu accesează fonduri europene, stă cu mâna întinsă la autorități, singurele lucruri implementate fiind cu bani guvernamentali.

Potențial zootehnic, potențial pomicol, chiar și mică industrie pe scheletul fostei industrii miniere, potențial agro turistic, vorbim de celebrul Drum al Oaselor care taie pădurea Modoiei, un ecosistem uriaș, potențial imobiliar în zonă, pentru că avem o climă extrem de bândă aici și câte ar mai fi fost de enumerat.  Toate sunt puncte care ar fi germinat economic.

Cernișoara ar fi putut puncta la multe capitole. Din păcate, între un comunist și un răspopit, drumul economic s-a scufundat în noroaiele tranziției. Iar Cernișoara este în agonie, nu știm dacă înmormântarea va fi una ortodoxă sau una penticostală. Dar mortul tot în groapă intră.

Asta în timp ce localitățile învecinate, Stroești, Oteșani, Popești, Roești punctează la utilități, punctează economic și devin mici poli agro industriali.