Istoria celor trei frați din Valea Oltețului: unul este academician în Canada, unul, inginer în Germania și unul… primar

”Am fost trei frați, rămași orfani de tată, eu, cel mai mare. Dintr-o familie săracă. Mama mea lucra la CAP, aveam câteva animale și ne străduiam să fim cât se poate de responsabili în acel mic univers în care trăiam, să nu ne facem de râs casa, pe mama, să fim oameni cu frică de Dumnezeu și să nu ne arate nimeni cu degetul”, spune Constantin Lițoiu, cel mai mare dintre frați, ajuns primar la Zătreni.
Frumos centru burghez de pe Valea Olteţului, Zătreniul a fost o adevărată capitală regională a Vâlcii de sud-vest, localitate care a dat nume mari politicului, istoriei, medicinii, științei… Zătreniul a însemnat, de altfel, şi primele şcoli din judeţ, fiind un pionier al învăţământului vâlcean. Zătreniul era un mic pol urban, cu şcoli şi muzee, cu o viaţă destul de efervescentă, avea o dinamică de drum comercial, existau câteva hanuri pentru târgoveţi, avea un alt specific, era o comună emancipată la început de veac XX. Să nu uităm că aici găsim unele dintre primele fabrici de sobe din Ţara Românească, iar unele din aceste sobe şi-au găsit locul în castelele din România şi în casele boiereşti.
De asemenea, multe biserici au fost lăsate zestre umanităţii, deci avem un Zătreni frumos aici, în Valea blândă a Olteţului.
În această comună se naște povestea despre care vorbim azi. Povestea celor trei frați rămași de mici fără tată și care azi au ajuns să reprezinte cu cinste în lume numele comunei, al județului, al țării. Constantin, Marin și Florin, trei băieți care merg la școala primară, merg cu animalele pe câmp şi sunt spriin, în micuța gospodărie din Săscioara, pentru mama lor, femeie simplă, modestă, dar harnică și care are grijă ca băieții săi să ajungă oameni cu carte, să aibă un rost în viață. Cei trei nu se sfiesc să meargă și la strâns de cartofi, la cosit, la săpat de porumb în lunca Oltețului. Erau acolo, alături de mama lor, la muncile agricole. Iar la lumină de lampă, seara, cu cărțile deschise.
”Hmm, copilărie frumoasă, cu vacanțele școlare, cu scalda în apele Oltețului, cu hore și sărbători, cu muncă multă. Așa am fost noi educați de mama, care, pentru noi, înseamna totul. Am fost cuminți sau, mă rog, cât se poate spune despre niște băieți care băteau și mingea, dar mergeam și după lemne la pădure. Iar la școală toți am fost buni. Marin ajunsese, în clasa a 9-a, să publice probleme în Gazeta matematică, iar în clasa a 11-a, îi medita la matematică pe elevii de a 12-a, care dădeau bacalaureatul. Minte sclipitoare, axată pe logică”, spune Constantin Lițoiu.
Marin Lițoiu, membru azi al Academiei Canadiene de Inginerie, este unul dintre vârfurile științei din România, eminent inginer, om cu sute de publicații și profesor, la 62 de ani, la mai multe universități de prestigiu din lume.
Academicianul Lițoiu s-a născut la 29 februrie 1960, în satul Săscioara din comuna Zătreni. După absolvirea liceului din Bălcești, a urmat Facultatea de Automatică la Universitatea din Craiova.
Ce se poate spune despre Marin Lițoiu: este cercetător, inventator. Doctor în automatică al Institutului Politehnic Bucureşti, cu teza Procese de decizie cu aplicaţii în sistemele de timp real; în 1999, obţine cel de-al doilea doctorat – în calculatoare, acordat de Carleton University Ottawa, Canada, cu teza: Designing high performance distributed systems – a quantitative approach.
A lucrat la Întreprinderea de Întreţinere şi Reparaţii Utilaj de Calcul Bucureşti, unde a brevetat şi a realizat prima sa invenţie (1985-1987); Institutul Naţional de Motoare Termice Bucureşti, în cadrul Laboratorului de modelare şi tehnică de calcul, unde a « pionierat » tehnologia bioreactoarelor şi a mediilor controlate de creştere a organismelor vii (1987-1991) la Institutul Politehnic Bucureşti, unde predă cursuri de teoria sistemelor, programarea calculatoarelor şi sisteme cu microprocesoare (1991-1994); Politecnico di Torino, în Italia şi Universitatea Politehnică din Barcelona, Spania, în calitate de cercetător şi profesor în domeniul calculatoarelor şi mulţimilor vagi (1994-1995); asistent universitar şi cercetător la Carleton University Ottawa, Canada (1995-1997); cercetător la IBM Canada, Center for Advanced Studies (din anul 1997).
Are mai multe cărţi publicate: E-commerce systems, in electronic commerce technologies trends: challenges and opportunities (2000); în colaborare: Descentralized decision making on distributed real time systems using self learning fuzzy algorithms – in fuzzy sequencing and scheduling (1999), Lucrări Workshop privind sistemele de Dezvoltare în medii SOA (SDSOA’08); 30 IEEE / ACM Software Engineering Conference on Software Engineering (ICSE 2008) (2008), Proceedings of Workshop Software-ului pe Adaptive Inginerie şi Management pentru auto-Systems (cusături 2010) 32 IEEE / Conferinţa ACM Software Engineering la Inginerie Software (ICSE 2010) (2010) etc. (OSCA II, pag. 203-204).
În anul 2021, Marin Lițoiu este ales membru al Academiei Candiene de Inginerie, o recunoaștere a realizărilor şi contribuțiilor sale în domeniu, atât în Canada, cât şi în toată lumea.
În declaraţiile sale, profesor dr. Marin Lițoiu a recunoscut că, un merit în cariera sa, l-a avut ”școala românească. Am făcut școala generală la Zătreni, liceul, la Bălcești și facultatea, la Craiova. Iar prima lucrare științifică, publicată în străinătate, am scris-o când eram asistent universitar la Politehnica București. Deci sunt un produs al școlii românești și îi rămân veşnic recunoscător”.
Florin Lițoiu, 50 de ani, este inginer constructor în Germania; și acesta, absolvent de școală românească, precum ceilalţi doi frați mai mari.
”Evident că au o legătură unică cu Săscioara noastră. Marin vine acasă în această vară după doi ani de pandemie. Florin vine mai des din Germania. Ce pot să spun? Sunt frații mei, sunt mândru de ei, păcat că România nu a putut să-i păstreze aici. Ce ar fi însemnat, pentru economia și știința din România, un savant cum este Marin, un inginer serios cum este Florin!”, spune Constantin Lițoiu, primar al comunei Zătreni de 6 mandate.
Aceasta este una din poveștile frumoase ale Vâlcii noastre, ale Vâlcii de pe malul Oltețului, despre destine, despre vâlceni cu care ne mândrim. Despre muncă, seriozitate, despre cum din greu, cu efort, cu seriozitate, poți deveni, poți fi un model de urmat pentru orice tânăr care pleacă în viață de jos.
Cei trei frați Lițoiu, azi oameni onorabili, vâlceni respectabili acolo unde se află, arată că școala, seriozitatea, responsabilitatea sunt chei ale succesului, indiferent cu ce șanse materiale pleci la drum. Poți fi un copil modest din Valea Oltețului și poți ajunge, prin muncă titanică, un respectat membru al Academiei Canadiene.