Ionuţ Vulpescu, primul lider PSD-ist care prezintă dezastrul provocat de partid (Epoca Dragnea) în ultimii 3 ani

Președintele interimar al Consiliului Național al PSD, Ionuț Vulpescu, a realizat un raport asupra evoluției partidului în perioada 2016-2019, care conține critici extrem de dure, subliniind că în această perioadă formațiunea a avut „orientări strategice neinspirate, decizii tactice mai puțin fundamentate și deficiențe în a înțelege contextul politic global”. Documentul critică, între altele, adoptarea OUG 13, modificările la legile justiției, discursul urii promovat de PSD, antiselecția pentru funcțiile publice.

„Putem spune, fără nicio rezervă, că, după mai mult de doi ani de luptă cu justiția, ne-am bătut singuri și ne-am și pus, tot singuri, la colț”, concluzionează raportul făcut public miercuri de Ionuț Vulpescu.

Principalele concluzii din raport:

  • Între alegerile parlamentare din 2016 și cele pentru Parlamentul European, respectiv turul I al alegerilor prezidențiale din 2019, Partidul Social Democrat a reușit contraperformanța de a pierde aproximativ 1,2 milioane de voturi. Mai mult, potrivit ultimelor sondaje, această ”hemoragie” continuă, PSD fiind opțiunea a din ce în ce mai puțini români și asta în ciuda unei guvernări în timpul căreia nivelul de trai a crescut.
  • Din analiza comparativă între alegerile generale din 2016 și cele pentru Parlamentul European din 2019, în special analiza profilurilor electorale, a caracteristicilor electoratului PSD și a celorlalte partide rezultă că, în ciuda creșterilor salariale adoptate și a discursului împotriva acestora promovat de PNL și USR, cei mai mulți angajați la stat au votat cu aceste două partide și nu cu PSD. Acest lucru se explică prin faptul că PSD nu a înțeles corect mesajul ”Vrem o țară ca afară”. Cu alte cuvinte, ,,Vrem să trăim, nu doar să supraviețuim!”. Acesta este expresia nevoilor clasei de mijloc românești, în ascensiune, care se structurează în jurul unor valori specifice societăților occidentale. Un electorat care, pe de o parte, are nevoi economice de dreapta, dar ale cărui nevoi sociale sunt de stânga. Iar PSD, deoarece și-a pierdut busola ideologică, a continuat să facă acestui electorat oferte economice, ignorând nevoile sale sociale.
  • Asocierea tot mai puternică a partidului cu regimul comunist izvorăște din deficitul de democrație din interiorul partidului. Cât timp dezbaterea a fost inexistentă, iar cei cu opinii contrare au fost excluși sau reduși la tăcere, cât timp partidul a avut candidat unic pentru funcția de președinte, iar președinți de organizații au fost impuși și nu aleși, cât timp au fost organizate congrese pentru alegerea tuturor funcțiilor cu excepția celei de președinte al partidului, în timp ce foștii lideri ai partidului au fost tratați ca o posibilă amenințare și eliminați, PSD a oferit suficiente argumente celor care fac această asociere.
  • PSD este, simbolic, partidul Revoluției din 1989, partidul care a exprimat cel mai bine dorința de schimbare a societății românești după căderea regimului comunist. Acum, la 30 de ani de la acele momente fondatoare ale post-comunismului românesc, PSD trebuie să treacă, la rândul său, printr-o schimbare profundă.
  • Schimbările din societatea românească pe care PSD le-a ignorat:

1) Repolarizarea categoriilor de vârstă, respectiv generația pre-decret (decretul privitor la interzicerea avortului) și cea post-decret, care au aspirații diferite. În 2024, generația pre-decret va fi cu aproximativ 1,3 milioane persoane mai mică, iar cei din generația post-decret nu vor fi devenit încă pensionari. Dacă în anul electoral 2024 PSD se va adresa strict publicului vârstnic, performanța sa va avea de suferit, prin comparație cu momentul actual, din cauze demografice, indiferent de calitatea liderilor sau a mesajelor.

2) Recalibrarea geografică a României. Județele își schimbă rapid compoziția și numărul de locuitori. Există trend-uri bine definite, iar acestea – fără excepție – defavorizează PSD. Concentrarea regională actuală a PSD înseamnă că la fiecare scrutin, pentru a ține pasul cu restul scenei politice, PSD trebuie să obțină mai multe voturi din mai puțini oameni disponibili. Partidul obține constant scoruri bune în multe județe, dar aceste județe au o rată de prezență din ce în ce mai mică dintr-o populație din ce în ce mai mică. În procente, la nivel local, lucrurile arată bine, dar ele fiind calculate din totaluri din ce în ce mai mici înseamnă din ce în ce mai puține voturi. Acest lucru se întâmplă în timp ce în restul României lucrurile stau exact invers, oponenții PSD obținând scoruri dintr-o prezență din ce în ce mai mare dintr-o populație din ce în ce mai mare.

  • Locul dialogului necesar cu familia social-democrată europeană a fost luat de ostilitate fățișă și chiar de aluzii privind renunțarea de către PSD la familia stângii europene. PSD pare să nu mai aibă niciun partid prieten din cadrul familiei socialiste europene și nici în cadrul Internaționalei Socialiste.
  • PSD a renunțat în mare măsură la promovarea pe bază de competență, iar partidul a ajuns să fie construit politic pe principii clientelare și de nepotism. Antiselecția a devenit un principiu de funcționare, cu efecte directe și profunde asupra calității actului de guvernare, precum și asupra imaginii publice a partidului. S-a ajuns, astfel, la golirea de sens a funcției de ministru și la cea mai slabă garnitură de secretari de stat din istoria PSD. Partidul a ajuns să fie reprezentat la nivel public/mediatic de către un grup restrâns de oameni care par că se pricep la orice subiect, din orice domeniu.
  • Valorile tradițional-conservatoare au devenit, în ultimul timp, singura tușă folosită în discursul public al PSD, în detrimentul valorilor social-democrației europene și al abordărilor modernist-progresiste.
  • Un subiect sensibil îl reprezintă abordarea pe care partidul și guvernarea au avut-o față de Justiție. La acest moment, simpla pronunțare a cuvântului ,,justiție” de către liderii, membrii sau simpatizanții PSD este dificilă.
  • Putem spune, fără nicio rezervă, că, după mai mult de doi ani de luptă cu justiția, PSD s-a bătut singur și s-a și pus, tot singur, la colț. OUG 13 a luat prin surprindere pe toată lumea. În campania electorală care se terminase de puțin timp nu a fost niciodată vorba despre asemenea măsuri. În Programul de guvernare, transformat în reper absolut, nu există nicio mențiune despre așa ceva. Nicio consultare, publică sau în cadrul partidului, nu a avut loc. Decizia discreționară a lui Liviu Dragnea, dusă la îndeplinire cu obediență, nu a trecut prin niciun filtru. A fost o măsură care a pus atât Guvernul, cât și partidul, în imposibilitate de dialog sau apărare. OUG 14, prin care tot guvernul PSD a abrogat OUG 13, a fost o urmare care nu a putut fi evitată. Iar prin aceasta PSD s-a recunoscut învins, pentru greșeala unui grupuscul care și-a imaginat că își poate pune la butonieră întregul guvern și prin asta întreaga țară.
  • Societatea românească a considerat adoptarea OUG 13 ca fiind o rupere a contractului social generat de oferta electorală a PSD. Protestele care au urmat au fost cele mai mari și pe cea mai lungă perioadă din ultimii 30 de ani.
  • Un alt moment în care PSD și guvernul au greșit a fost 10 august 2018. Modul controversat în care a fost gestionat protestul și imaginea publică rezultată au produs o adevărată traumă socială care, inevitabil,s-a răsfrânt asupra guvernării și a PSD. În acele momente, PSD a uitat să se comporte ca un partid mare, adică un partid integrator, care are responsabilități nu doar față de votanții și simpatizanții săi, ci și față de cei care îl contestă, care are datoria de a modera interesele divergente existente în societate și de a le transpune în politici publice care să vizeze nu (doar) majoritatea, ci pe cât mai mulți. La escaladarea violențelor au contribuit din plin și replicile care au dus la o și mai mare divizare a societății între ,,noi” și ,,ei”.
  • În ceea ce privește relațiile internaționale, dincolo de controversata mutare a ambasadei României din Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim, nu trebuie uitat nici discursul ambiguu, aparent anti-occidental și anti-companii străine, din motive electorale, care a dus la neînțelegeri în relațiile cu partenerii externi, atât instituționali, cât și politici.
  • Un moment ratat a fost aniversarea Centenarului Marii Uniri de la 1918, care a fost gestionată cu amatorism. Toate acuzațiile adversarilor politici ai PSD la adresa partidului se regăsesc în modul în care a fost gestionat acest program. Printre acestea, cea referitoare la angajări pe pile și împânzirea instituțiilor publice cu persoane incompetente. Iar acest lucru s-a văzut prin calitatea proiectelor finanțate: serate de poezie ale polițiștilor locali, campionate de fotbal, petreceri câmpenești etc.. Toate aceste gafe administrative ar putea fi trecute cu vederea, dar PSD face apel foarte des la sentimente patriotice, uneori patriotarde. Repetarea obsesivă a iubirii de țară, fără ca ea să fie transpusă în celebrarea a 100 de ani de existență a României unite, dă imaginea unui partid guraliv, dar neputincios pe această temă. Vrea PSD să fie noul PRM?
  • PSD a abandonat ”noul proletariat” – corporatiștii, iar acest public s-a lăsat cucerit în fața unui discurs de dreapta, care nu îi oferă în realitate protecție. Decizia lui exprimă eșecul discursului progresist în România.
  • Unul dintre cele mai grave lucruri este că PSD a permis adversarilor săi politici să extindă acuzațiile aduse conducerii partidului către simpatizanții săi. A apărut în spațiul public o nouă insultă: „ești pesedist!”, constituită ca sursa unei campanii de public shaming a electoratului de stânga, în vederea manipulării psihologice a celor care au „#afinitățiPSD”. Dacă simpatizanții USR sau ai PNL își afirmă cu mândrie în spațiul public afinitatea lor politică, fără frica de a fi agresați, nu același lucru se poate spune, din păcate, despre simpatizanții PSD.
  • Fostul șef al partidului, Liviu Dragnea, și-a cerut, la un moment dat, iertare „miilor de români care stau în pușcărie pe un articol neconstituțional”. Niciodată nu și-a cerut scuze milioanelor de simpatizanți PSD care au ajuns să fie stigmatizați de vecinii, colegii sau chiar prietenii lor.

În final, raportul cuprinde câteva direcții de reformă, subliniind că „PSD este într-o criză de proiect”.

Conform documentului, în esență, PSD are nevoie de:

I. Reforma structurii ideologice a partidului, în acord cu următoarele cinci componente:
A. Ideologie.
B. Valori: solidaritate, colegialitate, integritate, profesionalism, prioritatea interesului public, obiectivitate, deschidere și transparență, bună credință, europenism.
C. Reprezentativitate.
D. Criterii de competență și expertiză profesională.
E. Politici: crearea de locuri de muncă; dezvoltarea economică a zonelor defavorizate; creșterea veniturilor pentru categoriile vulnerabile; protejarea drepturilor angajaților; distribuirea echitabilă a resurselor publice; îmbunătățirea serviciilor publice și a accesului la acestea.

II. Reluarea procesului de democratizare a partidului, atât la centru, cât și la nivelul filialelor locale, prin folosirea mecanismelor statutare, așa cum sunt alegerile interne, la timp. Cei excluși pe nedrept (spre exemplu, pentru delict de opinie) trebuie chemați înapoi, cu acordul filialelor unde au fost membri.

III. Revitalizarea TSD, astfel încât partidul să devină atractiv pentru noua generație.

IV. Alegeri libere și corecte pentru funcțiile de conducere din organizațiile locale ale PSD. Filialele PSD trebuie să își decidă conducerile fără intervenții de la centru, exclusiv pe baza capacității candidaților de a convinge. „Validarea de la centru” a unui candidat sau altul trebuie să dispară ca instrumente de exercitare a influenței centrale asupra planului local.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *