Ion Văduva, unul dintre părinţii informaticii româneşti, s-a născut la Oteşanii Vâlcii

Comună boierească, una din cele mai nobile aşezări de Vâlcea, acesta este Oteşaniul. Localitatea trovanţilor, un solfegiu al Luncavăţului, sprijinit de Subcarpaţii Vâlcii, Oteşaniul nu vrea să rămână mai prejos decât celelalte comune din Depresiunea Horezu.

Aici, 2 nume româneşti, nume care au schimbat România, două personalităţi marcante, nu pot să nu fie menţionate. Dacă despre compozitorul Ioan Dumitrescu am scris cu ceva timp în urmă, azi îl vom evoca chiar pe părintele informaticii româneşti, pe marele matematician Ion Văduva.

Prof. Dr. ION VĂDUVA s-a născut la 25 Noiembrie 1936, în satul Cîrstănești, comuna Oteșani, jud. Vâlcea, într-o familie de țărani, ce „mi-au transmis adevăratele valori spirituale ale acestui popor, pentru care munca, cinstea și onoarea erau repere fundamentale, și care mi-au stimulat dorința de a învăța și de a cunoaște”. În perioada 1947-1950, ca elev la Gimnaziul Unic Horezu, a beneficiat de îndrumarea prof. Xenia Pancenco, refugiată din Basarabia, căreia îi datorează setea de cunoaștere profundă a disciplinelor fundamentale. În anii de liceu, la Râmnicu-Vâlcea, unde erau profesori buni, a avut o pasiune pentru Geometrie, ulterior, fiind student în anul I, a fost remarcat de acad. Gheorghe Vrânceanu, de la care „am beneficiat de o îndrumare atentă, chiar părintească, a acestui moldovean blajin, căruia îi datorez inițierea mea în activitatea științifică”.

În anul 1960 a absolvit Facultatea de Matematică și Fizică la Universitatea din București, unde a avut profesori renumiți: O. Onicescu, Gh. Mihoc, M. Nicolescu, Gr. C. Moisil, D. Barbilian, N. Teodorescu, V. Vâlcovicicu, iar lucrarea de licență a purtat numele „Spații cu conexiune afină constantă atașate unor algebre reale”.

După absolvirea celor 5 ani de facultate, acad. Gh. Vrânceanu intenţiona să-l angajeze asistent la Catedra de Geometrie, dar, în acei ani, se cerea „un dosar de cadre curat”. Ori se primiseră la facultate scrisori din satul natal că „are părinți reacționari, ce refuzau să se înscrie la întovărășirea agricolă (până la urmă aceasta nu s-a mai constituit)”. Ca urmare, în toamna anului 1960, a obținut, prin concurs, un post de cercetător stagiar la noua secție „Probabilități și Statistică” de la Institutul de Matematică, condus de acad. Simion Stoilow. Aici s-a bucurat de îndrumarea permanentă a acad. Octav Onicescu și a acad. Gheorghe Mihoc și a căpătat o experiență complexă privind modelarea matematică în urma activităților la diverse contracte cu beneficiari ai aplicațiilor statisticii matematice.

În anul 1969, a obținut diploma de Master of Science în „Automatic Computation”, după ce a absolvit cursul postuniversitar „Automatic Computation” la University of Manchester, Institute of Science and Technology (Anglia), ca urmare a bursei oferite de Guvernul României, acest lucru având un rol determinant în formarea și evoluția sa în activitatea din domeniul Informaticii.

Trebuie să menționăm rolul primordial pe care l-a avut domnul profesor ION VĂDUVA, timp de 33 de ani, în calitate de director tehnic și director al Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB) – un reper marcant în istoria informaticii din România, pentru dezvoltarea și promovarea informaticii în ţara noastră, prin formarea multor generații de informaticieni la Facultatea de Matematică a Universității din București. A fost un colaborator al acad. Grigore C. Moisil (1906-1973) – considerat părintele informaticii românești, fondator al CCUB – în anul 1962, ce are contribuții importante în apariția informaticii românești, prin pregătirea diverșilor specialiști în utilizarea calculatorului american IBM 360/30, cu care se dotase, în anul 1968, Facultatea de Matematică-Mecanică. „În trimestrul al treilea al anului 1968, Guvernul României a hotărât să cumpere sistemul IBM 360/30, care a fost atribuit următorilor 3 proprietari: CCUB (Ministerul învăţământului); Comisia Naţională de Informatică (forul guvernamental care coordona Informatica în ţară) şi Ministerul Agriculturii. Costul întregii instalaţii a fost de 638.000 USD. Aceasta era o sumă mare, deoarece calculatoarele erau considerate tehnologii înalte, prohibite a fi accesate de către ţările de după Cortina de fier, cum era România. Suma a fost achitată în proporţie de 2/3 de către Comisia Guvernamentală şi 1/3 de către Ministerul Învăţământului, urmând ca ulterior Ministerul Agriculturii să cumpere, cu cota sa, echipamente hardware pentru extinderea configuraţiei (adică discuri magnetice, imprimante, maşini de perforat cartele şi altele)” afirmă prof. Ion Văduva.

Despre Gr. C. Moisil, profesorul Ion Văduva își amintește că “În vara anului 1969, Comisia Guvernamentală de Informatică a organizat o întâlnire cu toţi managerii Centrelor de calcul din ţară. La ședinţă (cred că pe nedrept), Moisil a fost aspru criticat pentru că nu folosea eficient calculatorul IBM. Cum Moisil era un om mândru, s-a supărat şi şi-a anunțat demisia de la CCUB. Probabil, el a sperat că Decanul Facultăţii de Matematică, prietenul său de o viaţă, Acad. Nicolae Teodorescu, nu-i va accepta demisia. Dar, datorită presiunilor politice, demisia i-a fost aprobată. După demisie, Moisil a fost foarte afectat”. La conducerea CCUB a rămas, în mod onorific, acad. Nicolae Teodorescu – decan, până în februarie 1970, când Comisia Guvernamentală i-a cerut domnului Ion Văduva să preia funcţia de Director Tehnic, deoarece fusese bursier al Guvernului la Universitatea din Manchester, unde obţinuse titlul de Master of Science in Automatic Computation.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *