Ion Moraru – românul care a luat Premiul Nobel în 1985

În 1985 românii trăiau în deşănţata megalomanie a epocii de aur impuse de regimul Ceauşescu. Deşi în ţară sărăcia era lucie, aspiraţiile lui Nicolae Ceauşescu nu ţineau deloc cont de această stare de fapt. În ciuda alimentelor date pe cartelă, a întreruperilor repetate de curent electric, a lipsei căldurii din apartamente, Ceauşescu spera în acea perioadă să obţină nici mai mult nici mai puţin decât Premiul Nobel pentru Pace… Se făcuseră toate demersurile în acest sens. În acest context, decernarea acestui premiu era aşteptată cu mare interes de clasa consucătoare. Şi, surpriză! România câştigă, într-adevăr, Premiul Nobel ! Şi încă o surpriză: nicidecum pentru Nicolae Ceauşescu!…


În acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizaţiei „International Physicians for the Prevention of Nuclear War” (în traducere, „Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear”). Trei persoane erau liderii acestei organizaţii mondiale: un rus, un american şi un român! Nu era un român emigrant, care fugise din România, ci un român care trăia în România condusă de Nicolae Ceauşescu. Numele său este IOAN MORARU şi, spre jena naţiunii noastre uneori nerecunoscătoare, a rămas încă (şi astăzi, după eliberare) un ilustru necunoscut printre compatrioţii săi. După ce a primit celebra distincţie, a intrat rapid într-un con de umbra.


Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat, a murit în 1989, doar cu trei zile înainte de 22 decembrie.
Premiul Nobel pentru Pace primit de Ioan Moraru la Oslo, în 1985, l-a împărţit cu doi colegi: un rus şi un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS şi Bernard Lown, din SUA. Dintre cei trei, Moraru a fost singurul despre care nu s-a ştiut nimic în ţara sa în acel an, ceilalţi doi fiind, evident, ovaţionaţi de compatrioţi. Cei trei se cunoşteau din anii ’60 şi, numai LA INITIATIVA LUI MORARU, ei au decis să înfiinţeze o Organizaţie mondială pentru prevenirea războiului nuclear.
Ioan Moraru s-a născut în 1927, la Dârlos, lângă Mediaş, cei de aici fiind printre puţinii români care ştiu că un sătean de-al lor a luat marele Premiu Nobel.”

Cristian Dimulescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *