Invitație la drumeție – o plimbare printre frumoasele biserici de lemn ale comunei Mitrofani

Vorbim de una dintre cele mai frumoase așezări din zona de sud a Vâlcii, o localitate care se pierde printre dealurile cu podgorii, până în mijloc de pădure, pe maurile pârârului Verdea.

O comună unde parfumul liliacului grena, alb, violet umple cerul la amurg, unde privighetorile sunt prim soliste în decor, acesta este Mitrofaniul, o localitate dezvoltată acum veacuri în jurul unei vechi abații românești, unde stareț era pre nume unul Mitrofan.

De aceaa poate comunitatea mică dar decentă este una cu frică de Dumnezeu, cu multă bunătate și spirit blajin, unde crucile strămoșilor păzesc precum totemurile vechilor timpuri, generațiile din prezent.

De aceea nu se știe, ce a fost mai întâi? Satul sau biserica, pentru că la cât de mică este comuna, atât de frumoase și vechi sunt bisericile Mitrofaniului. Trei de lemn, din păcate, erau 4 dar în 2020, a patra a ars complet.

Biserica de lemn din Mitrofani se află în satul cu același nume, în cimitir, la Nuc. Conform datelor arhivistice biserica ar fi ridicată la anul 1813. Poartă hramul „Sfinții Voievozi”.

In anul 1813 a fost construită biserica de lemn de la Nuc, din cimitirul satului. Ea a fost distrusă de turci in 1821 și refăcută în 1822. Perioada în care ea a fost cu aproximație ridicată poate fi verificată cu biserici de lemn asemănătoare din Oltenia de nord, precum cele de la Cetățeaua, Rugetu-Valea Babei sau Sohodol. Trebuie remarcate semnele de mutare sau refacere, încă vizibile pe pereții exteriori. Toate acestea par a da substanță datelor istorice cunoscute despre această biserică.

Biserica prezintă o succesiune de încăperi specifică zonei Olteniei, cu pridvor, tindă, naos și altar, desfășurate de la apus spre răsărit. Interiorul este acoperit cu o boltă unică, ce se întinde din tindă până în altar, unde se racordează la pereții poligonali dinspre răsărit.

Toată construcția este protejată de un acoperiș unic, acoperit cu două rânduri de șiță. Diagonalele ce întăresc căpriorii indică totuși un material mai greu de acoperire inițial, foarte probabil paie, stuf sau alt material asemănător.

Primăria s-a ocupat de amenajarea aleilor spre cimitir, împrejmuiri, plantat de brăduți, cale de acces pentru mașinile funerare.

În anul 1910 începe  construcţia  bisericii din zid la Mitrofani , finisată în anul 1914 cu hramul ,, Sfinţii Mihail şi Gavril ” şi reparată în anul 1937. În acea perioadă, biserica  Sf. Voievozi  avea 6 ha de pământ.

Satul Racu  este de asemenea o veche  aşezare  de-a lungul pârâului  Verdea . În acest  sat în 1808 este construită  biserica  din lemn, astăzi monument istoric  cu hramul ,, Sfinţii  Voievozi ” .

Împreună cu celelalte două locaşuri de închinare strămoşeşti, biserica de lemn „Sfântul Nicolae“ din Cetăţeaua şi biserica de lemn „Sfinţii Voievozi“ din centrul comunei Mitrofani, ea alcătuieşte un adevărat triunghi spiritual ce conferă identitate acestei aşezări din Piemontul Getic.

Arhitectura bisericii de lemn din Racu-Mitrofani nu se deosebeşte prea mult de cea a locaşurilor similare din zonă, ridicate în secolele de dinainte. Acelea au reprezentat cu siguranţă modelul urmat de meşterii de la 1808. Monumentul e construit din lemn de stejar, în tehnica îmbinărilor de tip „coadă de rândunică“, pe o temelie joasă, din zidărie şi a fost, cu ocazia lucrărilor de restaurare, acoperit din nou cu şiţă, ca la începuturile lui.

O particularitate a acestui locaş o reprezintă turla înaltă, zveltă, de plan pătrat, înălţată peste pridvorul deschis. Planul lui, în formă de navă alungită, cuprinde încăperile tradiţionale: tinda, pronaosul, naosul şi altarul. Edificiul e înconjurat de un brâu foarte subţire, cu trei funii, care se închide la dreapta şi la stânga uşii de intrare, sprijinindu-se pe un postament decorat cu motivul „dinţilor de lup“. Sub cosoroabă, la exterior, îmbinările de grinzi se termină în ca-pete de cal stilizate, decorate cu striaţii practicate în masa lemnului.

Biserica de lemn din Cetățeaua, Vâlcea se află în satul  Cetățeaua.  Biserica a fost ridicată în anul 1792 și poartă hramul „Sfântul Nicolae”.

Anul ridicării bisericii a fost însemnat peste intrarea în biserică și în pisania din dreapta. Textul pisaniei, scrisă în slova veacului 18, într-o grafie chirilică caracteristică dulgherilor, oferă o întâlnire cu farmecul limbii române vechi. Pisania se poate citi aproape în întregime astfel: „ E pisanie acest sfănt lăcași, bisearica ce să prăznuiaște întru hramu sfăntului e Nicolae, ot Cetăța, sau zidit de robul lui D[u]mnezău Părvu, i A[n]drei ereu, Ionașcu ereu, i cu toți frați miei 9, catana Nistorescu St[an]cu … fost om de patruzăci de ani născut în luna lui otovrie în șaptesprezeace zile, soția lui Păuna, în zilele lui Ion Alăsandru Costandin Moruzu vodă, în luna lui noevrie 25 sau zidit 7300, leat 1792”. Anul construcției este redat atât în era bizantină 7300 cât și în anul erei noastre 1792.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *