Între PSD-ul Corupţilor şi USR-ul Devoratorilor, România încotro?

Întrebat în repetate rânduri de ce nu văd şi derapajele PSD şi sunt focusat doar pe anormalităţile USR, am să detaliez mai jos ambele tronsoane politice în contrapartidă.

PSD este partidul generat de Ion Iliescu, un partid deja consacrat prin termenul general de corupţie, deşi, în realitate, a fost depăşit de suma dreptei pe acest palier (PDL plus PNL), dar PSD reprezintă, în realitate, un stop cadru al României majoritare la nivel contemporan.

PSD cuprinde toate apucăturile sociale româneşti, este un partid în ton cu plusurile şi minusurile sociale româneşti(include aici telenovelism, homofobie, habotnicie, naţionalism, protocronism, nepotism, oportunism, descurcăreală, şmecherie). Este un  partid nu doar abil, ci unul care se mulează peste ADN-ul românesc al ultimilor 28 de ani. În ’90 era votat de nostalgicii comunişti, în 2016 a fost votat de electoratul majoritar ontologic, unul care are un anume mod de a fi “cu bune şi cu rele”. Evident că nu este un partid universitar, nu este unul al boemei. Este un partid eterogen, care include şi analfabeţi, şi corupţi, dar şi intelectuali de stânga, de la actori până la academicieni. PSD reprezintă imaginea majoritară a României din acest an, această lună, zi, oră, acest anotimp. Nu este un partid eminamente frecventabil, dar nici unul nefrecventabil. Este un partid de mase şi nu contează liderul. Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea au fost şi sunt temporari conducători, nu ei influenţează partidul, ci transformările sociale. PSD este un produs al societăţii eclectice româneşti, adică “majoritatea” face agenda zilei a acestui partid, şi nu invers. Dacă Dragnea va fi demis în zilele următoare, este pentru că el a devenit indezirabil pentru Gheorghe şi Vasile.

USR mi se pare însă cel mai periculos tronson politic românesc. Pentru că este un partid agresiv. Unul foarte radical, care ar fi în stare, printr-o defulare de stil, să extermine societatea românească, majoritară.

Format dintr-o aşa zisă elită, captivă într-o copiere de matrici vestice, vine ca o impostură, să ne oblige să mergem doar pe lucruri a-raţionale. Este o generaţie produsă de şcolile mediocre ale României din ultimii 20 de ani, o masă amorfă de intelectuali cu diplomă, dar fără profunzime, analfabeţi funcţionali, care merg pe nişte precepte universale, asumând axiomatic că acestea sunt bune. Iau pe nemestecate formule sociale experimentate în laboratoare şi spun că aşa este normal.

“Canadianismul” şi “Macronismul” sunt, de departe, formule câştigătoare şi, pe modelul spartan, vin să anuleze teorii vechi de când lumea. Pun verdicte, se aruncă pe jos prin parlament, sunt exponenţii decadenţei, libertinajul de idee şi de comportament este artă la ei şi sunt foarte uniţi. Au făcut din cosmopolitismul absolut feuda propriilor valori. Ar fi în stare să declare limba română drept o anomalie şi o chestie retrogradă.

Eminescu, Eliade, Cioran, Ţuţea sunt “non-grata”, iar restul de scriitori semănătorişti şi poporanişti sunt de “prost gust”. Sunt militanţi de carieră, uneori exagerat de penibili, vezi Mălin Bot sau pe cei care se tăvălesc prin parlament. Au o nesimţire pe care o definesc activism civic, sunt adepţii alăptatului în public, al non-familiei, non-sentimentului, non-firescului, non-genului, non-patrioticului, promovează un Cyborg – Society, prin purificare socială şi identitară.

Acesta este USR. Un partid “frondă”, care se articulează pe specia 20 – 30 de ani şi în “peşterile universitare”, unde caută miză de luptă “contra” oricărui fenomen de masă. Sunt în stare să lupte ieri, pentru păpădia de câmpie, azi pentru homosexualitate, mâine pentru te miri orice altceva. Formează o elită contingentă care te linşează la orice oră cu cele mai dure înjurături ipocrite. Vorbesc de “viitorul copiilor”, dar ei nu au nici copii. Vorbesc de “penali”, dar nu au fost în viaţa lor într-o sală de judecată. Se consideră o avangardă şi pionierii unei noi lumi, colonizatori ai “Noii Terra”, fără graniţe şi fără industrie, ca o sectă morală, dar fără Biblii…

De aceea mă sperie USR-ul.

PSD-ul mi se pare un rău infim aici. Pentru că este România aia din Ostroveni, de la Ghioroiu, aia de lângă casă. Liderii PSD mi se par un fel de mafioţei de modă veche, crescuţi în anii tranziţiei, cu contrabandă de goblenuri la sârbi sau cu buticuri în Teleorman în anii ’90. Sunt băieţii de grătar, cu Timişoareana în mână şi cu boxa Akai lângă. Pe care o vezi zâmbind. Este inofensivă.

Lumea aia a USR e gri, e crispată, convulsivă. După ce citeşti un comentariu sau o postare a unui “progresist” ţi se taie. E plină de ură, de venin, e catastrofă nucleară, e o chemare la război mondial… E precum filmele alea româneşti de după revoluţie. Cu viol, cu avort, cu cuie-n cap. De îţi vine să-ţi tai venele.

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *