Între “Birlic” şi “clopotele lui Mitică”, Anton Pann-ul vâlcean a reuşit o treabă bună

Deşi am fost nevoit să plec mai repede de la Mihăeşti, duminică seara, la insistenţele Danielei Ştefănescu, am zis că e cazul să mai calc şi eu, după multă vreme, prin teatrul vâlcean.

Recunosc, am ezitările mele, în ceea ce priveşte viaţa culturală vâlceană dar în seara asta, m-am simţit bine, relaxat, în cadrul unei provocări. Pentru că D’ale Carnavalului este o referinţă. Caragiale a fost jucat de o mie de ori până în prezent iar Nae, Crăcănel şi Miţa au fost totemurile a atâtor generaţii de aur ale scenei româneşti.

D’ale Carnavalului, piesa jucată în premieră la Râmnicu Vâlcea, de Teatrul de Stat Anton Pann îţi încheie week-endul, în linişte, are o melodie care te decupează de exterior. Nu te uiţi câte e ceasul şi nu baţi din picior după ţigară.

Linia clasică se păstrează în naraţiune dar decorul se împarte în două. Zona fixă e un vintage de Calea Victoriei, recuzita actorilor e din service-urile auto. Drama de amor e a lui Caragiale dar personajele sunt din cartierul capitalist al României de azi.

Nae e un crai de curte nouă, Iordache, Didina e o divă iar Miţa e o femeie uzuală. Personajele sunt din imediata apropiere, Pampon e un macho, Crăcănel e un stupid, sala balului e la Butoaie.

Paradoxal, deşi ai spune la prima vedere că nu merge, nu se leagă compozitul, piesa e comestibilă, te face să zâmbeşti, există un dialog între public şi personaje. Se joacă bine, se ţipă bine, place şi reconfortează, chiar dacă la un moment dat scena este o sifonărie. Scena balului şi urmărirea “insurgenţilor” este head-ul artistic al piesei.

Sunt două ore de Caragiale din cartier, un fel de hip hop pe un culoar decent care ştie să pună culoare şi nu doar fum.

A meritat. Cred că o să mai vin la teatru. La ambele teatre din Vâlcea şi recomand tuturor vâlcenilor să mă urmeze.

D’ale carnavalului, o comedie (în trei acte) de Ion Luca Caragiale, se joacă din 8 aprilie 1885, de când a avut loc premiera pe scena Naționalului Bucureștean, de atunci sălile sunt arhipline. Suntem convinși că odată văzută pe scena de la Teatrul Anton Pann piesa scrisă de Caragiale, în interpretarea actorilor de aici, se va bucura de mare succes.

„Două triunghiuri amoroase în vreme de carnaval. Drame explozive, haz de necaz și necaz de prea mult haz. Măști de bal și măști sociale, condimentate cu un limbaj comic ,toate în acest spectacol. . Într-un cuvânt: Caragiale!

Haideți să vedem cine este Iancu Pampon, cine este Mița sau Cantidatul. Pentru acest spectacol distribuția este următoarea:

Nae Girimea – Vladimir Purdel; Iancu Pampon – Kostas Mincu; Crăcănel – Andrei Cătălin; Cantidatul – Tudor Andronic; Iordache – Ionuţ Niculae; Didina Mazu – Réka Szász; Mița Baston – Ana Șusca; Ipistatul / Chelnerul – Ștefan Craiu.

Regia – Vladimir Anton
Scenografia – Romulus Boicu
Video design – Hybrid Lab

Absolvent al Academiei de Teatru şi Film (UNATC) Bucureşti (2002-2006) şi profesor asociat la UNATC Bucureşti în perioada 2010-2016, Anton Vladimir, este la ora actuală unul dintre regizori de teatru, bine cotați, din România.

Spectacolele sale, participante la diverse manifestări de gen, i-au adus an de an numeroase premii si invitaţii în cadrul unor workshop-uri şi festivaluri de teatru cu caracter naţional şi internaţional. La invitaţia conducerii Teatrului Anton Pann, în 2019, montează la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea spectacolul – D’ale carnavlului de I. L. Caragiale

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *