Intelectualii nu vor intra în politica de birt care se practică în România

Mă tot gândeam la celebra întrebare, rămasă fără răspuns. De ce intelectualii nu intră sau nu fac politică? Ci efectiv au preferat jocul de tuşă, fie în presă, fie în ong-uri, fie efectiv văzându-şi de jobul lor izolându-se de stadionul jocului politic.

Primul răspuns este decisiv. Intelectualii au realizat în cele din urmă că specia omului politic din România este de natură subculturală, un fel de ramură „mediocris aeternis” şi că orice sfat sau consiliere ar acorda unor astfel de exponate, politicianul va face tot cum îl taie capul.

Exemplele pornesc din 1990, de la apariţia Grupului pentru Dialog Social, primul ong care a sprijinit pe faţă o grupare politică, fiind vorba de CDR, un conglomerat care se opunea FSN-ului, cel din urmă fiind văzut ca un continuator al vechiului PCR. A fost cel mai vizbil şi singurul moment în care elitele au creat un grup omogen şi s-au îmbarcat într-un tren politic, încercând chiar o educare a maselor. Elitele proveneau din Piaţa Universităţii sau făceau parte din grupul minoritar de români cu viziune pro-europeană în acei ani.

Ulterior anilor 96 – 2000, elitele s-au retras uşor, nedorind însă să manifeste dezamăgire pentru echipa susţinută. Este ca şi cum un antrenor pregăteşte o echipă pentru a câştiga titlul, munceşte zi de zi, oră de oră, vorbindu-le despre diabolismul adversarilor. Câştigă în cele din urmă campionatul dar, după asta, echipa începe să practice apucături dubiose. Merge la chefuri cu manele, nepotism, etc. Asta a păţit GDS-ul şi nu numai, toată elita politică în acei ani 90, când au susţinut metafizic chiar o anume „dreapta” iar după 1996, au avut primul şoc, când au realizat că de fapt nu există deloc mari diferenţe între ăia răi ai FSN-ului şi ăia buni ai CDR-ului. Atunci a fost, aşa cum a spus, retragerea intelectualilor.

Fenomenul a continuat, deşi nu a mai fost unul de masă, de exemplul Hurezeanu este pentru o perioadă conislier al lui Adrian Năstase, Pleşu al lui Băsescu. A existat chiar o mişcare absolută de băsişti fundamentalişti care a funcţionat cu orice risc până în acest an sau măcar până la primele dezvăluiri amare ale DNA-ului.

Dar, în mare, retragerea intelectualilor are ca fundament realizarea faptului că specia omului politic de România este cu mult inferioară şi sub aşteptările normale ale acestor ani.

Relativ recent, am avut o discuţie cu unul dintre managerii unuia din puţinii agenţi privaţi de succes din România şi amândoi am ajuns la un final la o concluzie tristă. Da, nu e nici unul din actuala clasă politică din Vâlcea care să privească lucrurile global şi aibă o viziune normală şi onestă despre devoltarea economiei de piaţă din acest judeţ. Nici unul din prima linie, pentru că am identificat cu greu, doi trei, dar undeva în plan secund secund, nici mâcar imediat în aria de vizibilitate.

Intelectualii nu vor mai intra în politică, pentru că nu au de partea cui, nu există diferenţe decât de formă între cele două grupări care activează în prezent pe scena politică, pe fond sunt aceleaşi trăsături de fals, ipocrizie, oportunism, empiric, snobism, coruptibilitate, habotnicism şi mai rău decât toate, mediocritate.

Este simplu de remarcat asta: Luaţi cele două calupuri de poze ale celor două partide vâlcene – PSD şi PNL – de la două evenimente similare (8 martie). Ce veţi vedea, dincolo de femei fără gust îmbrăcate (multe ca la nuntă sau botez), figuri opace, tineri naivi şi probabil că cratima pusă la index. Nu e nevoie să aibă sonor, sunt doar imagini care dau răspunsul simplu, motivaţia pentru care intelectualii nu vor intra în politică, în viitorul apropiat.

Mihai IONESCU