Înghețarea anului școlar: Ce e de preferat? Un an pierdut în viață sau pierderea unui an informațional

Din punctul meu de vedere, anul școlar 2020 – 2021 ar trebui înghețat. Și reluarea acestuia din toamnă evident în condițiile unei pandemii în descreștere și a unei imunizări masive a populației.

Probabil că foarte multă lume ar sări contrariată la această idee dar dacă stăm vreo 10 minute pe gânduri și judecăm drept, cei care au de pierdut prin păstrarea acestui an școlar, în condițiile de tele-școală, sunt doar copiii. Ai noștri.

Probabil că singurii elevi care au supraviețuit acestui an școlar online au fost doar cei din marile orașe unde învățământul online, să spunem, a fost unul cât de cât structurat iar părinții au suplinit fie prin aportul lor, fie prin meditații necesarul de matematici, română, limbi străine, etc.

Dar acest procent nu știm dacă însemană măcar 20% din numărul elevilor din România. Am foarte mari dubii că elevii de clasa a VII-a din Mizil, Ianca, Dobroslovenii din Vale au înțeles teorema lui Pitagora, mediatoarea, cercul înscris sau circumscris sau atributul, complementul sau metafora ca figură de stil. Poate există și excepții dar, în orice caz, în condiții normale, discrepanța între învățământul din capitalele de județ și cel din zona orașelor mici sau zone rurale a crescut constant în ultimii ani, educația românească fiind de altfel chiar undeva pe ultimele locuri în Europa.

Dacă în condiții de prezență fizică la școală rezultatele din sistem sunt dezamăgitoare în contextul UE, apoi în acest sistem mijlocit de laptop sau tabletă, ce să mai spunem?

Îmi permit să mă hazardez și să afirm că anul școlar 2020 – 2021 este un eșec de proporții care va avea bătaie lungă. În martie se implinește un an, de când 70% dintre elevii din România nu au mai pus piciorul într-o sală de clasă și nu au avut dialog direct cu un dascăl. Cunosc enorm de mulți copii de gimnaziu cu precădere din zona rurală, de familii nevoiașe, părinți care nu au poate mai mult de opt clase, ce șanse au avut acești copii prin tele-școală? Sincer, niciuna. Este o generație compromisă.

Dacă România ar avea acum o societate adultă și care ar recunoaște în profunzime problema ar solicita Ministerului Educației, înghețarea anului școlar și rezolvarea de urgență a imunizării populației până în septembrie.

Da, ar fi un an biologic pierdut pentru copiii noștri dar nu ar fi un an informațional dat peste cap. Orice an de școală este un rând de cărămizi care se pune pentru a ridica o casă. Dacă acest rând este unul poros, cu găuri, de calitate îndoielnică, întregul edificiu, la un moment dat, se va prăbuși.

Înțelege oare cineva asta? Că acest an tele-școlar va fi un defect, o tumoră, în evoluția ulterioară a copiiilor noștri. Nu cred. Iar guvernul nu va fi în stare să ia o astfel de decizie. I-ar trebui mult curaj.

Liviu POPESCU