În timp ce PSD sau USR au un electorat bine definit, PNL trebuie să se definească doctrinar

În România avem trei partide democratice în prima ligă și un partid nonsistem, volatil. Un fel de vacuum care aspiră zona pestilențială din România retardă.

Dar ne vom concentra pe cele trei partide, unde, putem spune că PNL are o problemă de definiție electorală sau doctrinară. Pentru că, la această oră PNL este o formațiune care variază dimensionl funcție doar de pozițiile, nemulțumirile sau absenteismul la votul pro PSD.

PSD este un partid care are o structură electorală și un paradox socio-politic, pentru că electoratul lui grosier combină latura socială, românii cu venituri reduse, zona rurală, majoritatea pensionarilor, pentru care orice sută de lei în plus la pensie bate sfera politicului. O combinație cu noțiuni de retorică naționalistă moderată, o mitologie istorică, pe fondul gradului de sărăcie. Este un paradox, pentru că accentele conservator creștine cu care au defilat multă vreme liderii PSD sunt în antiteză cu structura stângii europene. Dar PSD s-a născut în 1990, nu ca partid al intelectualilor cum sunt surorile partidului din Europa de Vest, ci ca partid al IMGB și al Vaii Jiului, cu puternice accente de război anti-intelectualitate. Un anacronism care s-a dezvoltat destul în 30 de ani, pe latura naționalistă, furând total un discurs conservator în punctele cele mai delicate. PSD este partidul perceput ca tradiționalist social, fiindu-i mai potrivit un fel de nume Partid Național Democrat, pentru că acesta este electoratul stabil căruia i se adresează. Nicidecum intelectualității de stânga, progresistă, adeptă a corectitudinii politice, promovată de Martin Shultz și de Bruxelles.

Poate și de aceea, bâjbâielile PNL în a ocupa un loc bine delimitat pe masa de joc a politicii. Plastic vorbind dacă am spune că avem în față masa de joc a scenei politice, PSD a ocupat prin discurs jumătatea conservatoare a PNL dar și partea comunist socială IMGB și zona pauperă a României. Trimițând PNL să caute zone moderniste, spre zona progresistă.

De aceea, discursul din ultima vreme a lui Orban, deși este congruent doctrinei liberal conservatoare, pare foarte straniu, mulți identificându-l cu Dragnea sau alți lideri PSD. Pentru că PNL a fost votat de elitele anti-PSD, de zona progresistă a României și acum nu înțeleg această schimbare de discurs. De aceea PNL este un partid cu haotic, fără o doctrină precisă și care are un vot anti-PSD și nu un vot pentru ceva anume, pentru un culoar ideologic. Pentru că nu îl are. La această oră PNL nu este definit, o scaldă, încercând să combine atât zona conservatoare (cu care s-au născut acum peste 100 de ani) dar și zona de avangardă. Cee ce este extrem de dificil.

În schimb USR treptat devine un partid ideologic, cu un electorat definit. La această oră maximizează 15% voturi dar sunt voturi țintă, din zona tinerilor educați dar fără drag de politică. Este zona corporatistă, central-urbană, nonconservatoare. Este opusă total schemelor retorice ale PSD dar în Europa în tandem cu stânga. USR este votat de electoratul cu stabilitate financiară, una crescută, public de Untold și unul flotant. USR este model de import care abia acum se grefează pe realitatea românească. Asta nu înseamnă că USR nu este un partid coerent. Jumătate dintre membrii săi sunt autostopiști de ocazie care mai devreme sau mai târziu vor debarca.

Dacă analizăm pertotal procentele politice, PSD este în realitate un parid de 35%, PNL (sau partidul anti-PSD) este de 20 – 25%, care variază cu cele mai mari curbe iar USR este un partid de 15% cam exact populația activă care câștigă peste 1500 de euro, în privat. PSD și USR sunt patide team. Adică nu contează liderul. Barna sau Ciolacu sunt personaje mediocre dar electoratul lor nu se împiedică de asta.

PNL depinde de lider iar liderul este cel care la un moment dat trebuie să definească doctrina partidului.

Bun, există și rezidualul politic, care azi, poartă numele de AUR, undeva pe intervalul 10-20 de procente, funcție de fluctuațiile economice, pandemice și alte crize cu intensitate variabilă și care lasă victime de inadaptare.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *