În România, 3 din 10 români merg la muncă; în Vâlcea raportul este de 2,5 români din 10

În România la această oră sunt în câmpul muncii 5.591.652 (octombrie 2022) de salariați care reprezintă un procent de 29,34%, într-o piață a muncii care are disponibile un număr de 9 milioane de locuri de muncă. Deci avem o gaură de 3,5 milioane de lucrători pe care nu avem cu ce îi umple, cel mai sigur cu populație străină. Pentru că în afara României avem 3 milioane de lucrători.

Asta înseamnă mai exact că 3 din zece români lucrează. De aici dacă scoatem pensionarii și copii, care ar însemna aproximativ 50% procente, rămâne un gol de 3 milioane de români care nu lucrează (șomeri, asistati social, persoane neiregistrate pe nicăieri).

Cel mai bine în clasamentul forței active de muncă, stă capitala. Aici, avem cel mai mare procentaj de salariați raportat la populație. Adică 61,6% dintre bucureșteni merg la muncă. Este singura zonă unde procentul depășește 50% din populație, potrivit recensământului din anul 2022. Și unde venitul net sare de 5.200 lei.

Cu peste 40% salariați sunt doar două județe, puternic industrializate, doi poli economici regionali. Este vorba de Cluj unde avem un procent de 40,6% salariați și Timiș cu 40,4%. Ambele județe se regăsesc și la nivel de salarizare cu venituri nete de peste 4.000 de lei.

Urmează o zonă în care regăsim județele din Transilvania cu precădere, unde numărul de salariați este de peste 30%. Județe cu o economie crescută și care atrag populație activă de muncă: Sibiu, 36,2%, Brașov – 36.1%, Ilfov (siajul Bucureștiului) cu 34,1%, Bihor 33%, Arad 32,4%, Hunedoara 30,1%, Alba 30,1%, Constanța 30%. Județe fruntașe economic, așezate la granița vestică a României sau port la Marea Neagră unde și ponderea investițiilor străine este foarte mare.

Cu procente între 20 și 30% avem zona moderat dezvoltată a României, cea mai mare arie a județelor, funcție de numărul de salariați.

Astfel, aici avem județul Argeș cu 27,95%, mare parte din industria auto este asigurată de salariați. Prahova cu 27% un alt județ industrial din zona Munteniei se află în zona de echilibru. Dezamăgitor este poziționarea capitalei Molodovei, Iașiul care nu are decât 25% salariați, nereușind să ajungă în plutonul celorlalte orașe mari capitale de regiuni. Nici Doljul nu stă tocmai bine dacă îl raportăm la orașele capitale de regiuni, aici avem doar 24,5% salariați. La fel și Galațiul nu strălucește în aria orașelor mari cu doar 24,3%, mai puțin decât în județul vecin, Brăila 25,8% și Sălaj cu 25,2%. În această secțiune întâlnim Mureșul cu 28% salariați, Maramureș cu 26,1%, Satu Mare cu 26,1% (intersantă similitudinea celor două județe din nordul Transilvaniei), Harghita cu 25,1%, ca și Covasna cu 26,2% Tulcea cu 25,5%.

Vâlcea stă cel mai bine din zona Olteniei, cu 24,9% județul nostru are mai mulți salariați decât Gorjul cu 24,7%, Oltul 20%, Mehedințiul 19,8% și Dolj cum am mai arătat 24,5%. Procentele sunt raportate la numărul populației, potrivit recensământului de anul trecut.

Cu peste 20% salariați mai avem Bistrița Năsăud, lanterna roșie a Ardealului – 24, 2%, Caraș Severin 22,2% lanterna roșie a Banatului, Buzăul cu 22,1% salariați.

Zona județelor asistate sau județele sociale este una destul de consistentă care arată punctele de sărăcie ale României, puternic regăsite în zona Munteniei de sud, a Olteniei de sud și a Moldovei. Astfel, în zona săracă a României, avem județele cu cei mai puțin salariați raportat la populație – Bacău 20%, Neamț 20%, Olt 20%, Mehedinți 19,8% Ialomița cu 19,2%, Vrancea 19,1%.  Dâmbovița cu o industrie prăbușită are doar 19% salariați. În Telorman doar 17,3% din populație sunt  salariați, în Călărăși 16,7%. Ultimele trei județe codașe ale României sunt Vaslui cu 15,2%, Botoșani cu 15,1% și Giurgiu cu 14,9% salariați.

12 județe din România sunt în zona de risc major, județe sociale, cu o populație îmbătrânită, cu o povară fiscală uriașă și se regăsesc geografic în zona de sud-dunăreană și est a României.

Lucrurile în schimb sunt cu mult mai ameliorate decât acum 10 ani, când județele fruntase aveau maxim 30% iar Bucureștiul atingea cu 40% forța de muncă. În urmă cu 10 ani, Vâlcea avea 19% salariați. Deci trendul este unul bun, ”ajutat” în mod cinic și de o subțiere biologică a populației din România.

O dinamizare a acestei curbe se bazează strict pe nivelul de salarizare. Cu cât salariul chiar și cel minim este mult mai tentant decât un cumul de ajutoare sociale, cu atât plecarea de acasă spre muncă devine mult mai de interes. Un salariu minim de 4000 de lei în construcții, cum a fost decis în acest an, ar putea motiva mai mulți români să plece la muncă.