În Livezi, se cumpără case vechi, proprietăți, există o cerere crescută pentru terenuri
Boru se vede şi de sus, căutând pe Google Maps, dar şi de acolo e greu să distingi casele învâluite în vegetaţie, drumurile fiind trasate virtual.
În Boru, acum 500 de ani era locul unde românii se retrăgeau când jos era primejedie. Aici s-a născut un sat fabulos, între dealuri, între stejari şi lângă fântâni cu apă rece. Aici sunt fâneţe, animale, locuri de neregăsit în alte părţi de lume. Pe vremuri, oamenii din Boru trăiau de pe urma muncii lor, mai aproape de natură, iar pamântul le oferea de toate. Oamenii or fi fost si buni si rai, harnici si mai putin harnici, la fel ca si acuma, nimic diferit din punctul acesta de vedere.
Comunistii au naţionalizat averile, terenurile agricole, în livezile şi viile din zonă au lăsat vacile sa pasca.
În prezent satul tinde să dispară. Câteva familii de bătrâni mai locuiesc în casele din umbra pădurii.
Dar lucruile încep să se schimbe. Primăria a știut că pentru a renaște un sat trebuie să investești. Pentru prima dată în drumuri.
”Au fost deja cumpărate case vechi. Cei care caută astfel de locuințe iubesc natura și liniștea pe care o oferă acest cătun. Din fonduri locale am început să reabilităm drumul care duce spre Boru. Da, nu am uitat niciodată pe cei din Boru. trebuia făcute de mult. Era nevoie de câteva utilaje pentru nivelare şi piatră concasată. Drumul de piatră trebuia făcut de mult, nu glodul care se face după fiecare ploaie. Aceste sate sunt zestrea noastră, e istoria noastră, în afară sunt căutate tocmai pentru că ele conservă natura, pentru aer, pentru linişte. La noi, au fost abandonate şi de autorităţi şi apoi de oameni. Eu nu sunt de acord. Mie mi-ar plăcea să revăd satele noastre repopulate. Pentru asta vom dezvota infrsatructura de drumuri”, spune primarul Ştefan Verdeş
Nu este singurul loc din Livezi, căutat de cumpăratori. Recent familii din Alba, din București au ales să cumpere case în comună. Au ales pentru natură, pentru liniște și pentru faptul că sunt utilități.
