În județul Vâlcea se află o perlă neșlefuită: frumoasă comună a Mitrofanilor

În județul Vâlcea se află o comoară. Undeva ascunsă de privirile trecătorilor, de dealurile cu vii, discret dispusă ca un estuar al colinelor sudice, perla localităților geografic și dumnezeiesc așezată din timpuri pe care nu le știm, aceasta este Mitrofani.

Nu este în calea drumețului, nu este un loc bătut decât de inițiați, este o insulă între viile și pădurile sudului, în Toscana României. O comună frumoasă, comună cu legende cu mituri, unde poezia toamnelor se combină cu zăpada iernilor împărătești și se naște cu primăvară corcodușilor albi.

O localitate unde avem cele mai multe biserici de lemn împărțită per inimă de credincios, pentru că aici a vrut Dumnezeu parcă să înceapă binecuvântarea Vâlcii. O localitate prin care au trecut Radu cel Frumos, Radu Paisie, Mihnea Vodă, Radu de la Afumați, Constantin Brâncoveanu, o localitatea unde Alexandru Ioan Cuza a fost impresionat de farmecul acestui sat ascuns ca o taină, în minunatul crâmpei de Vâlcea.

Azi, Mitrofaniul numără 1000 de suflete, adminstrate din toamnă de Gheorghe Coadă, primarul care dorește să pună în valoare sufletul frumos al acestei comunități.

”Da, e o perlă neșlefuită. Un diamant aș spune această comună, care urcă până pe culmea dealurilor cu vii, o localitate care trebuie să renască, să îi dăm adevărata valoare. Nu este greu să gestionezi o comună mică dar este greu când începi de la zero. Pentru că majoritatea instituțiilor publice pe care le avem sunt în stare avansată de degradare chiar dacă ele au fost…să-i spun așa, reabilitate. Trebuie să o luăm de la zero. Să ducem apa și canalizarea în toate gospodăriile, să asfaltăm 9 km de drumuri de interes local, să legăm localitatea cu Prundeni, cu Glăvile. Să facem un nod aici care să permită agro-turismul”, spune primarul din Mitrofani.

Comuna coboară sau urcă în trepte, de jos, dinspre Sutești, până spre pădurile care trec ca o măduvă a Vâlcii dinspre zona mediană a județului, fotografiind frumoasa luncă a Oltului, pe crestele dealurilor cu viță nobilă. Case cuminți care au în spate livezile mirese, în doar o lună de aici înainte. O localitate unică prin destin, dar care nu luminează atât cât are înăuntru ei, acel diamant prețios.

Cine vine prima dată la Mitrofani, pleacă vrăjit, e o magie aici, în comuna care se strecoară ca o domniță pe cărări de noapte, în tăcerea acestui final de iarnă, desculță, cu un zâmbet subințeles.  Nu greșesc dacă spun că la Mitrofani începe Vâlcea să își spună numele atât de frumos, lăsat de Dumnezeu, printre enoriașii bisericilor de lemn.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *