În cel mai sărac municipiu al Olteniei, exact asta ne lipsea: un război total la Primăria Râmnicului

Este deja un adevăr de cel puțin 3 ani, prezentat în cifrele statistice, faptul că în mediul privat, un salariu în Râmnicu Vâlcea abia atinge o medie de 2000 de lei, în timp ce adunate cu salariile bugetarilor se ajunge la o medie de 2.700. Chiar și așa, orașul nostru nu ajunge la cei 3000 de lei cât câștigă slătinean, un craiovean sau unul din Târgu Jiu.

Râmnicul nostru se află la coada clasamentului din punct de vedere al salarizării, pauperitatea fiind o coordonată sociologică, una cu implicații masive în nivelul de dezvoltare pe toate axele ale orașului. La acest nivel de salarizare, 60% dintre absolvenții de liceu vor să plece, iar 90% dintre absolvenții cu studii superioare la stat, în marile centre universitare nu se întorc acasă. Asta contribuie la o subțiere a clasei tinere de muncă, la o îmbătrânire a populației, la lispa apetenței unui investitor de calibru de a veni aici. La lipsa unei elite formată din tineri, cei care sunt motorul de emancipare și care dau direcții într-un complex urban.

Fenomenul este unul extrem de profund, fiindcă ce rămâne pe loc în Râmnicu Vâlcea se constituie într-o populație resemnată, una care adună frustrări, una fatalistă, conservatoare, manipulabilă și care se rezumă la nevoile imediate. O analiză mai amplă a acestui fenomen ar putea să stea la baza unei strategii politice care să permită o altă abordare în ceea ce privește viitorul acestui oraș.

Numai că, din punct de vedere politic, Râmnicu Vâlcea se prezintă extrem de obosit, cu o clasă politică epuizată, constituită și ea, la rândul ei, din produsul refuzat al pieței. Politicienii sunt balastul care a rămas aici, format din oportuniști, din bizantini, dintr-o urnă valorică de nivel redus, de gradul 3, am putea spune, care nu prezintă mari perspective și nu are o inteligență peste medie. Implicit și grupele de susținători sau militanți sau simpatizanții politic sunt recrutați din același spectru ponosit și epuizat al societății, fie din nostalgici, fie din sinecuriști, fie din mici antreprenori ”orientați”, fie dintr-o clasă de bugetari mediocră, fie din învinși ai vieții, a căror ratare le-a venit la pachet, cu un conformism grotesc, din rândul analfabeților funcțional.

De aceea, conflictul de la Primăria Râmnicului, între un primar care a câștigat la limită alegerile, nu pentru că este un model de administrator, ci pentru că alternativa nu a fost destul de credibiliă și o majoritate ieșită în mod fortuit, trebuie citită în această cheie. A faptului că la comanda orașului au ajuns, în urma unui vot de plictis, două facțiuni care reprezintă înfrângerea morală a acestui oraș. Este ca și cum orașul a renunțat la optimism și la o dorință de a funcționa spre bine, lăsând să iasă în față prin vot, eșecul sociologic al națiunii râmnicene.

Exact cum nu se poate mai rău. Sau exact de ceea ce nu avea nevoie acest oraș. De o armată de complexe și frustrări, de lipsă de credibilitate, de personaje care joacă în Play Out, pentru retrogradare și nu pentru promovare. Nici Taberele Gutău și taberele de opoziție (Pirvulescu&Co) nu demonstrează nimic solid pentru a schimba în bine dialectica acestui oraș. În esență, retribuitorii celor două tabere sunt la fel de pestilențiali social, lumea decentă a municipiului a făcut un pas în spate, lăsându-i să-și dea românește, în cap, până se vor desființa reciproc.

Râmnicu Vâlcea s-a divizat astfel în 2 părți, mai bine de 2 treimi, adică masă decentă, societate normală a izolat treimea celor două tabere, preferând să nu intre în acest meci de retrogradare, o convulsie din care, nu nimeni va câștiga. Dimpotrivă la un moment dat, vor rămâne doar ei și familiile lor pe ringul din mahalaua politicii vâlcene.

Din păcate, deși societatea s-a dat la o parte, lăsându-i în offside, exact ea are de pierdut. Pentru că protagoniștii și susținătorii celor două tabere sunt oricum o spumă de ratare și periferici prin esență. Ăia nu au nimic de pierdut. Orașul Adult are însă. Pentru că din păcate, lupta asta septică se produce în inima administrației, în locul unde trebuie să se dea ora exactă. Ideal ar fi ca aceste două tabere să se oprească din ultrajul perpetuu și din asediul prostiei și să se așeze la masa dialogului. Până nu e prea târziu, iar orașul, și așa izolat economic, la nivel național, să nu devină unul respingător prin arome vidanjabile.

Nimeni nu vine, se oprește, investește într-o zonă de conflict, unde primarul nu știe să coopereze cu majoritate legislativă și unde majoritatea legislativă nu înțelege că executivul are în spate un electorat. Judecând însă nivelul treimii care trăiește în acestă convulsie, mă îndoiesc că vom asista la o maturizare și o schimbare de sens. Exact derbedeii din spatele tuturor actorilor implicați nu vor permite acest salt funcțional cerebral.

Ce urmează? Sincer, este prentru prima dată când nu am nicio idee. Ambele grupuri monolite sunt prea mediocre, ca să îmi permită măcar o banală speculație.

Însă, recunosc, m-ar surprinde plăcut, să văd la un moment dat un dialog constructiv între Gutău și Pirvulescu. Chiar dacă derbedeii celor două tabere ar sări ca arși, le spun celor doi, că două treimi din oraș, orașul adult, asta așteaptă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *