În alte țări, fostele dictaturi comuniste/fasciste îmbogățesc turismul, la noi e tabu sau mitologie

Dictatura lui Ceuașescu a fost una din cele mai grotești din lagărul socialist iar per ansamblu, comunismul românesc dintre 1947 – 1989, cu ecoul iliescist de până în 1996, a fost unul retrograd, sinistru și una din cele mai acute boli sociale ale României.

Trec peste faptul că istoricii se bâlbâie în a descrie această perioadă a României, și prefer să iau în considerare latura socială și economică a ceea ce ar putea produce ca turism, acest sistem nociv pentru România.

Am vizitat multe state foste dictaturi, cu lideri providențiali și vreau să spun că foștii despoți produc turism. Franco, Guevara, Fidel, Tito, Bierut, Kadar și mulți alții au ajuns artizanat. Pe tricouri, pe șepci, pe tot felul de brizbrizuri. Unde turiștii occidentali cumpără la greu așa ceva.

România ține dosită perioada asta, de parcă fie i-ar fi jenă să o pomenească, fie nu se pricepe să o gestioneze. Dar în loc să facă turism, o lasă la liber, unii o mitizează, alții o înjură.

Autoritățile din Scornicești cred că puteau să facă cel mai grozav turism din România, să pună orașul pe harta hipsterilor și a altor tipuri de turiști dacă știau să facă din Ceaușescu un bun de piață, un brand turistic.

Celebrul basc proletar, tricou cu tovarășul și pe alte căni, pahare, naiba știe, Ceaușescu putea fi un bun produs turistic. Dar cum am spus, nu știm să profităm de istorie să facem turism.

Vilele tovarășului, baticele tovarășei, măncarea preferată, ”roșii cu ceapă și brânză” puteau face marketing. De fapt comunismul românesc putea fi folosit ca piață turistică. Sincer turiștii ar fi fost topiți după astfel de bălării.

Uite câte tricouri cu Tito sau Guevara sunt pe piață, șepci sau trabuce, numai eu am câteva, așa, luate de pamplezir.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *