Hanul de la Făureşti, locul unde se întâlnesc cele două Oltenii

Vâlcea a fost judeţul care a fost tranzitat, timp de secole, de cărările care duceau dinspre Oltenia Câmpiei Române spre Oltenia de Nord, într-un celebru şi deja cunoscut comerţ, prin care cerealele şi legumele se schimbau pe lemne, fructe, var, piatră. Drumuri care au umplut toate axele, văile de ape cu hanuri, cu legende, cu haiduci, cu absolut toată arhitectura unei frumoase opere sociale, creând de fapt eclecticul acestui frumos judeţ.

Unul din aceste drumuri este cel al zapciilor, cel care intra în Vâlcea pe la Laloşu, şi avea un han mare şi frumos, cu o curte încăpătoare, unde intrau 10 care. Cu 12 odăi şi o sală mare de ospeţe şi danţuri, hanul se găsea la Făureşti, comuna unde, de fapt, era limita dintre Câmpia Română şi primele coline ale Olteniei de Nord. Cu multe fântâni, cu care şi caravane care făceau negoţul dintre cele 2 mari zone ale Ţării Româneşti.

Aici, la hanul care a rezistat până la 1920, s-au scris multe poveşti, pe care hangiii Tudor, Barbu, turcul Ceadâr, Goran – sârbul refugiat, Atanashie – un grecotei din Salonic – şi mulţi alţii care apar în foile vechi ale vremii le povesteau celor care, preţ de o noapte, rămâneau aici, la un vin roşu şi la o oală cu carne.

Istoria jupâniţei Sanda care a fugit cu un lăutar şi apoi au găsit-o moartă pe Olteţ, cum şi-a pierdut la cărţi Iancu averea şi nevasta, cum s-au răsculat zapciii, cum a fost cu holera de la Diculeşti, din timpul lui Caragea, de au rămas doar 3 babe şi un flăcău… Plus multe astfel de istorii ale locului, aici, la nodul de drumuri de la Făureşti.

Se spune că şi Vodă Mavrocordat a venit odată aici, la hanul de la Făureşti, şi a stat peste noapte în drumul său  spre Balş. Şi ar fi jucat cărţi cu agamalele şi ar fi băgat în faliment o paşală din zona Vidinului. Iar cu banii ar fi dezrobit nişte ţărani din comună. Poveşti olteneşti de la hanul de demult.

Hanul a ars într-un incendiu, în timpul Primul Război, când armata germană a ocupat Ţara Românească. S-a încercat refacerea lui, dar, Ianche Caragiu, un machidon, l-a vândut unei familii din Colelia, care l-a desfăcut bucată cu bucată şi, din cărămizile rămase, şi-au ridicat nişte case.

Acesta este Făureştiul de odinioară, unde am avut prima femeie haiduc din Valahia. Azi, istoria trecutului, cu parfumul ei, se suprapune cu un prezent pe care administraţia Irimia vrea să le combine într-o arhitectură modernă, dar care să respecte tradiţia.

Poate că, odată cu creşterea economică a Făureştiului, se va găsi un investitor care să refacă vechiul han dintre Oltenii, iar noile istorii ale prezentului să fie ascultate de târgoveţii mileniului III…

Cine ştie?

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *